Camelian Propinatiu

M-am pomenit pe o stradă aglomerată repetând puternicul distih:
„Și-ai ajuns să simți seceta din oameni,
arșița ce-ascunde false pătimiri.”

Mircea Cărtărescu trebuie mai întai citit și numai cei ce îl vor iubi vor avea și bucuria de a-l înțelege. Pericolul de a deveni cărtărescian te paște la fiecare frază. Orbitor nu e doar ce s-a extras cu mare greutate in articolul denigrator, cum flora României nu consistă numai din urzici. Cât despre insultarea Reginei Angliei, cel ce vorbește în Orbitor 3 la pagina 241 nu este nici măcar naratorul, ci anchetatorul securist al revoluționarilor din decembrie 1989, torturați la închisoarea Jilava.

Lipsa de acoperire mediatica a funeraliilor.
Impresia finala este jubilatia activisto-securisto-cleptocrata ca n-avem miscare civica, sau e buna doar de protectia maidanezilor. Articol de circumstanta sau obligatie profesionala gasesti si in Jurnalul National! Generatia Pupici n-are de unde sa stie insa DIMENSIUNEA pierderii, faptul ca Vasile Paraschiv era in Est aproape tot atât de important precât Corneliu Coposu. Tocmai de aceea, sa nu se mai intâmple ca cu Marin Constantin, Autoelita ar fi trebuit sa fie TOATA la Ploiesti, la funeralii, lânga Ana Blandiana, Romulus Rusan, Doina Jela și istoricul Mircea Stanescu. Atunci, televiziunile s-ar fi miscat si ele! Dar in semiintunericul plasmelor, dnii Liiceanu si Plesu apareau la fel de bine dispusi aseara precât Dan Diaconescu, Iliescu, Crin si Ponta. Si mai e si banuiala ca alti megaintelectuali nu s-au miscat din motive de criptobasescianism. Ingratitudinea cu care românii, atitudinarii mai ales, s-au despartit de Vasile Paraschiv anticipeaza cum se vor desparti si de Paul Goma, Doina Cornea, Dan Petrescu sau Radu Filipescu, ceea ce din aceste pacate va grabi asupra României Marele Cutremur Catastrofal anticipat statistic.

Reurmarita emisiunea la adresa:

http://www.tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-01-23-17-49.flv&id=50%20de%20minute%20cu%20Plesu%20si%20Liiceanu

aspectul desuet piere. E ca si cum ai citi dialoguri.

Pur si simplu, iti vine si tie sa gandesti! Adica, eventual si de dorit, altfel!

Au fost momente cand ne enervau si Iosif Sava, Alexandru Paleologu sau Octavian Paler.

Nu toate zilele ne sunt la fel, nu totdeauna intimitatea e intimitate. Un ceai, un musafir. Totul se petrece din senin. Pentru James Joyce și Nora Bernacle, a fost importantă ziua de 16 iunie 1904, născându-se apoi \"Ulysses\". Pentru Goethe, o zi la Roma, cea din Elegia 3. Anni-Lorei Mainka oprește din marea risipă o zi cu înserare bună, asupra căreia putem visa un roman întreg, pentru că în poemul acesta cuvintele nu mai sunt cuvinte, ci tot discursul e o succesiune de imagini perfecte, simultan gravură și nocturnă. Privim noi înșine cu acest ochi (însuși poemul) holbat spre trecut, vreun ceai în surdina lunii, o pleoapă fiind în primele versuri: \"când am deschis scrisorile am găsit presate pleoape cuvinte înghețate una într-alta\", iar cealaltă în ultimele: \"avea de la tine o trusă de vise cu un microscop de citit în pleoapele nopții\".

Cenaclul Flacăra ar fi putut fascina și aduce pe stadion zeci de mii de tineri chiar după 1989, lămurindu-ne că substratul aderenței de masă nu era utecist sau ceaușist, ci patriotic. Cu o singură condiție: clasa politică și intelectuală să fi valorificat printr-o politică de recuperare pașnică a Basarabiei EXCELENTA educație patriotică primită parcă anticipând destrămarea URSS, de la o profesorime încă nebatjocorită, de acel irepetabil tineret care au făcut și Revoluția, și Manifestația din Piața Universității.
Misterele Revoluției Române sunt nimic față de enigma refuzului elitelor românești financiare, politice și intelectuale, de a urma exemplul aliatului german în reunificarea patriei, refuz care poate fi ușor interpretat de europeni ca dezinteres și pentru Transilvania!
Dispariția în plină putere creatoare a poeților Grigore Vieru și Adrian Păunescu, fără a apuca vremuri unioniste, în care și-ar fi putut etala adevărata măsură a talentului de a însufleți masele, pare a ține de însuși Nenorocul românesc.

O zi după încheierea în pesimism a articolului, am aflat cu bucurie că Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu“ de la Chișinău va fi inaugurat miercuri, 29 septembrie 2010! E ușor de închipuit câte opreliști au trebuit învinse cu tact și înțelepciune, de ambele părți, de-a lungul ultimilor ani. Trebuie lăudată una dintre realizarile de răsunet istoric ale dlui Horia Roman Patapievici și, dacă vom ști să ne adresăm pe înțeles tuturor comunităților de peste Prut, cu deosebire celor rusofone, va fi bine pentru toți în acest colț de Europă. În plus, e un pas decisiv spre deschiderea unui Institut Cultural Roman și la Kiev, cu firească filială la Cernăuți.

Distihul:

Postmoderniștii dorm / Buciumul tace cu jale

Pare o trimitere la antieminesciana parodie prin care poezia filologică extermină la noi versurile lirice:

Seara pe vale / buciumul sună normal / dar pus între buzele tale / el sună special

Ruperea poeziei române de norod s-a decis sub Dej și Drăghici când, simbolic, a fost mutată la Filologie celebra Școala de Literatură din Șoseaua Kiseleff nr. 10. Bolșevicii au ginit că important politic este ca poeții să scrie numai pentru niște poeți profesioniști (= critici sau promoteri), rezultând de aici o poezie FILOLOGICÃ ce a sugrumat treptat poezia lirică, sentimentală, manelistă dacă vreți, pe care însă ar fi înțeles-o, de la inimă la inimă, toți poporenii.

Romanii platesc sub tandemul Boc-Basescu nu numai luxul cleptocrat al celor putini, ci si luxul fesenist al celor multi: luxul de a tolera coruptia, luxul de a nu reveni la monarhie, luxul de a nu recupera Basarabia, luxul de a renunta la librarii, luxul de a nu occidentaliza Biblioteca Nationala, luxul de a abandona lustratia (dispretuind Golania si neaplicand in 1990 Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara)...
Dar prin diminuarea de azi a disponibilitatilor bugetare pentru lux se ajunge la o omogenizare a nivelului de trai si a stilului de viata pe ambele maluri ale Prutului, unite prin recent aniversatul Pod de Flori si printr-o sumedenie de proiecte usor de visat si de implementat.
A se infiinta acum Institutul Cultural Roman de la Chisinau, cu menirea de a se adresa pe inteles nu numai romanilor ci si populatiei rusofone, ar fi un act firesc in multiculturalitatea Estului. Pe de alta parte, concertele Festivalului si Concursului George Enescu se organizeaza si in alte orase ale României decât Bucuresti: Brașov, Iasi, Cluj etc. De ce sa nu fie câteva concerte in 2011 si la Chisinau ? Enescu a fost si este al tuturor romanilor! In fine, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova are la Chisinau, in strada. 31 August nr. 98 un sediu vast, ridicat pe la 1975, si ar putea oricand adaposti vremelnic, fie si simbolic prin cateva departamente, Uniunea Scriitorilor din Romania, al carei sediu din Calea Victoriei nr. 115 este insistent revendicat de fostul proprietar.

Cetind din Ion Monoran cu televizorul chelălăind, am presimțirea că tele-electoratul nostru va tot fi penalizat cu 15-25-15% până va reînvăța cultul lui Eminescu, deci insăși evlavia față de poeți si eroi.

Calmul relativ cu care au fost receptionate incomodele Memorii ale lui Adrian Marino poate ca semnifica europenizarea climatului nostru literar, ceea ce se prea poate verfica la noua lectura prilejuita de retiparirea Scrisurilor lui Paul Goma, ce inca si mai corosive pareau cand le-a scos Editura Nemira acum vreo zece ani.

Scuze, pun si diacriticele!
M-am saturat! Am sigilat televizorul. Citesc.

Relația dintre soare și căldarea cu apă amintește de Poema Chiuvetei a candidatului Nobel cel mai bine plasat, Mircea Cărtărescu.

Ștefan Doru,
le cam manipulezi! Am spus clar mai sus că mă solidarizez deplin cu Ion Zubașcu, și m-am plâns că pentru alții se face publicitate, tocmai pentru dnii Cărtărescu și Tismăneanu, niște sceptici în ce privește Revoluția!
Și nu m-am referit la CUM scrie candidatul Nobel cel mai bine plasat, ci la CE scrie el rău, contribuind la îndepărtarea poporului de intelectuali, încât la Fântâna Marian Munteanu n-au fost astăzi decât atitudinarii și băgătorii de seamă în exercițiul funcțiunii, nu și gloata.
Culmea este că, paradoxal, însuși eminentul critic Nicolae Manolescu a interpretat cu superficialitate Revoluția și, în consecință, nu se poate exprima credibil nici despre Orbitor 3, o carte care nu reconstituie, dar re-construiește postmodernist, adică în bășcălie, același eveniment!
Afirm că dl Manolescu n-a înțeles Revoluția, pentru că o confiscă de la popor și o donează Securității, cum rezultă din - Imposibila lustrație - , adevărat manifest capitulard, din care aflăm că, citez selectiv:
1. Spre deosebire de PCR, compus din oportuniști și condus de un dement și de o impostoare, securitatea are cadre bine pregătite, numai șefi de promoție, și e gata să preia puterea: întîi pe cea politică, apoi pe cea economică. Și să termine o dată cu ideologia comunistă și cu nomenklaturiștii care profită de pe urma ei.
2. La mitingul din 21 decembrie din Piața Palatului, au existat agenți de securitate infiltrați în mulțime care au pus, cum se spune, paie pe foc. În anumite instituții cei care, pe 22 decembrie, i-au împins pe salariați să meargă în Piața Palatului au fost tot securiști.
3. După aproape un deceniu și jumătate, nu mai am nici o îndoială că securitatea ne-a salvat de comunism, și a preluat apoi puterea politică și pe cea economică.
4. Din punct de vedere economic, cei mai mulți dintre acești oameni sînt capitaliști convinși și pariază fără ezitare pe economia de piață; din punct de vedere politic, ei n-au nimic contra pluralismului ori a democrației în măsura în care nu le lezează interesele materiale.
(Cf. http://www.romlit.ro/ Colectia România literară, 2003, 1/8.01)
Poate un intelectual informat să accepte acest manifest și cu programul dlui Ion Zubașcu să se solidarizeze?
Ne-a salvat Securitatea de comunism? Este capitalismul de șpagă și mafie o economie de piață? Are dreptate Ana Blandiana că e mai rău ca la Mineriadă, adică atunci când Adevărul aceluiași Sergiu Andon vedea bande de legionari în uniformă? Este democrație castrarea CNSAS-ului, sentimentul ăsta că s-a schimbat peste noapte numele țării în Andonia Felix?

E ca la Caritas - cine își mai amintește de jocul piramidal la care primii de pe listă jumuleau naivii pe la Brașov și mai ales prin tricolorul Cluj.
A se verifica online cele de mai jos.
Mai toate știrile despre nobilul gest, cu care mă solidarizez deplin, al dlui Ion Zubașcu, au invariabil mențiunea, cu funcție publicitară în folosul a două personalități:
- Apelul pentru aflarea adevărului despre crimele din 1989 - 1990 a fost semnat de 140 de personalități, printre care Mircea Cărtărescu și Vladimir Tismăneanu. -
Strigător la cer fiind faptul că nici un revoluționar n-ar lăuda expedierea Revoluției în câteva pagini de către Comisia Tismăneanu sau persiflarea ei în Orbitor 3, unde este prezentată ca manipulare și artefact în primul rând al Securității, în conformitate cu paradigma manifestului capitulard - Imposibila Lustrație - lansat de dl Nicolae Manolescu, România literară, 8 ianuarie 2003.
Mai rău, cum publicistul Ion Zubașcu are milă de biata țară, nu-i arătați pagina 420 din același Orbitor 3, unde fiind demitizat adică batjocorit Soldatul Necunoscut, aflăm despre Ștefan cel Mare că \"toți moldovenii de azi îi seamănă ca două picături de apă: pitici, peltici și degrabă vărsători de sânge nevinovat\", pasaj de rasism curat, iar despre Mihai Viteazul, în condițiile în care elitele noastre au ratat unirea cu Basarabia după modelul german, trebuie să ne resemnăm că a \"unit cele trei țări românești, cum mai târziu, în mod simbolic, istoricii au unit trei bucăți de hârtie ca să alcătuiască faimoasa lui frază-testament\".

Lipsesc de pe lista mitingului pentru continuarea deconspirării securiștilor și informatorilor tocmai uniunile de creație: a scriitorilor, a artiștilor plastici, a compozitorilor, a filozofilor etc.
De la bătălia pentru Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara până în prezent nu s-a făcut nimic semnificativ în două direcții strategice care să pună Puterea în situația de a privi la Intelectual cu frică.
Mai întâi, luminarea poporului prin lexic inteligibil, carte ieftină, canal tv didactic, biblioteci județene și de cartier funcționale, explicarea motivelor asasinării mitului eminescian sau a batjocoririi lui Ștefan cel Mare, între Kosovo și Transnistria.
Mai apoi, reducerea decalajului de înfumurare dintre megaintelectuali și potențialul partid al cadrelor didactice, mai mare decât al conservatorilor și ale pseudonaționaliștilor de orice limbă, profa preuniversitară putând fi cel mai eficient mediator între înalta gândire și gloată.
Intelectualii fiind suspendați în dirijabilul levantin al lui Mircea Cărtărescu, vrerea cleptocrației nu e să desființeze CNSAS-ul ci doar să-l castreze, ceea ce nu m-aș mira s-o și facă, vorbitorii de la Piața Universității alegându-se, ca întotdeauna, doar cu beneficiul publicității, ceea ce e totuși un fel de câștig spiritual pentru Neamul Românesc.

Mulțumesc tuturor pentru încurajări și mărturisesc că nu sunt istoric literar și nici aplecare spre jurnalism de investigație nu am: această \"intervenție\" s-a născut din furia unui manipulat. Până de curând, știam doar că Nicolae Labiș este începătorul resurecției lirismului după proletcultism, iar în clonțul de rubin descifram, e drept, acțiunea terorii roșii. În rest, presupuneam un mic nomenclaturist! Nu am cunoscut absolut nimic nici despre sfidarea autorității româno-sovietice (Doina, Basarabia, Trăiască Regele...) și nici despre faptul că în 1956 Nicolae Labiș era la București mai sărac și decât Eminescu, ajungând să se încălzească și chiar să scrie la Palatul Telefoanelor, pe măsură ce prietenii îi erau \"sfătuiți\" să nu-l mai adăpostească.

Nu mă îndoiesc că această carte este înnoitor scrisă de Aglaja Veteranyi, dar mă îngrozește un fel de fascism al ieșirii din monotonie. Expresia \"Warum das Kind in der Polenta kocht\" ar trebui să ne producă greață, dar uite că ea răscolește inconștientul și îl obișnuiește cu niște orori care s-ar putea să re-vină, de îndată ce o foamete mare ar cuprinde din cine știe ce joc de ozon planeta! Knut Hamsun a exprimat o parte din aceste neliniști fără a putea evita nimic.

Bravo, domnule Argeșeanu!

Și e a doua oară, după dezastrul Goma-Stoiciu-Manolescu, când aflu din Agonia o știre autentică, nu din presa noastră filologică sau fantezistă, tot mai străină de realitățile românești cu adevărat semnificative.

Măgăria este strigătoare și cred că merită deschiderea unei Liste de protest privind desființarea Festivalului-concurs Național de Literatură „Marin Preda”, indiferent din a cui vină s-a ajuns la această rușinare a limbii române.

Însăși neținerea la timp a acestui festival-concurs este o barbarie, și culorile politice n-au nici o importanță pentru popor!

Este limpede, două pilde, că poetul Cezar Ivănescu și academicianul Eugen Simion s-ar dezice de alte luări de poziție dacă nu ar semna.

Și văzându-i pe acești, s-ar îmbărbăta și alții să nu se îndărăpteze.

Oricum, este de dorit a se încerca o listă, zău așa, măcar ca să mai râdem p-acilea, că de urmări, n-a avut nici aia pentru Viața Românească!!!

Decât că s-au demascat destui: a căzut conceptul de generație optzecistă!!!