Poezii

Se sărutau prin parbriz de parcă-ncepuse Sfârșitul Lumii, clătinând până-n boxe cel mai viril bloc al Capitalei. Printre fulgerele albastre, stele și rămurelele negre, le tot zâmbea ca un

CPCamelian Propinatiu

0

2

Nu cu cizma, cu forța, cardu și pumnu în infernul muzical al lui Bosch banda albastră a idealurilor sfărâmate aplauda-va pauzele tramvaiului 21 ca pe o spirală de carnaval azurie cu iepurași,

CPCamelian Propinatiu

0

0

sunt există ceasuri binecuvântate și grele sunt întâlniri misterioase de sus cine are un ideal nu disperă-n strâmtoare creștinul și musulmanul trudesc cu folos totul pare predestinat și toți

CPCamelian Propinatiu

0

1

Echinox nici iarnă nici primăvară înfloriri întrerupte cu vânt cu tot viespea lipită de galbenul dulce. V-ul cocorilor înfipt în nori ca un vârf de săgeată din arcul zeului prunc mai

CPCamelian Propinatiu

0

0

Este sau nu este lirism în trecerea norilor peste primăveri albastre, verzi, aurii? Da, tremură salcia înverzită și înghețată. Nu, se înalță și mai sus plopul neînfrunzit. Murmur de pungi

CPCamelian Propinatiu

0

0

cine termină orarul trebuie biciuit trezire blondă în presupusa melancolie că minciuna are picioare scurte dar când le are lungi și apetisante e adevăr gol-goluț sub o ploaie de maci soclu

CPCamelian Propinatiu

0

0

Dus trandafir la Ispahan ca-n sfânt aureola, ca unei sfinte areola, și creola, în vastele descoperiri geografice pe un mare oceanic cearșaf și tot o țin în brațe noaptea asta luna ca pe un

CPCamelian Propinatiu

0

0

Nimic nu este mai tragic decât să asculți Dixit Dominus și să nu auzi ce gândea Haendel despre toată această harababură voioasă pe o scenă pe care actorul întreabă de ce iar tonul vocii lui

CPCamelian Propinatiu

0

0

In poezie luna e de circa trei ori mai mare ca discul soarelui plouă by request și vezi președinte plângând și o cunună de maci se scutură-n trei mironosițe prin sforăriile curților

CPCamelian Propinatiu

0

1

De-atâta ură cât i-arată luna, pământul plesnește ca un mugur. Iar eu, sămânță care n-a rodit, Plâng sub salcâmul zbuciumat ca de furtună pentru că Eva i-a rupt o frunză s-acopere

CPCamelian Propinatiu

0

0

Scoica nemuritoare Pentru că nu uită perla Indispensabilă homosapului Întru a-și orna botul hidos! Râul zeu locului acestuia Pentru că știe nu numai Că seceta este meritată De

CPCamelian Propinatiu

0

0

Peste mine-n ceruri păsări călătoare Trec spre Sud în stoluri Cu pohfală mare, Întrupând din doruri V-uri visătoare. Fără tine nu mai am culoare, Nu mai am nici umbră, Nu mai am nici

CPCamelian Propinatiu

0

0

Să te cutremuri cu atâta casă cu tot ca într-o cratiță căreia Virginia Woolf, bucătăreasa de care se temeau teroriștii, i-a interzis expres să i se lipească de fund ca de jilțul puterii

CPCamelian Propinatiu

0

0

nu voi mai avea niciodată viziuni între zgârie-norii ghearelor tale înfipte șuierător în creierii mei semafoarele clipesc uluite de culori terțiare cărora încă nu li s-a votat vreo

CPCamelian Propinatiu

0

3

Să citești despre un bărbat la cratiță Leopold Bloom prăjindu-și rinichiul monitorizat de o pisică de cuvinte care s-ar putea întoarce-n tigaie conform unei vechi stratageme din sforăriile

CPCamelian Propinatiu

0

0

M-am îndreptat către tine și sunt cel mai drept dintre oameni. Pentru că un sentiment puternic convinge cu o forță hipnotică. Cu certitudine, cum creșterea lunii de azi și de mâine!

CPCamelian Propinatiu

0

0

cimitir la marginea urbei cimitir gard din beton opac ca ideile ideale ideal pentru grafitti cu futbol, rurale, și tu, hârcă sexy, pregătindu-te... a scrie! ca și cum literatura limbii

CPCamelian Propinatiu

0

2