Poezie
Așteptare
1 min lectură·
Mediu
Echinox nici iarnă nici primăvară
înfloriri întrerupte cu vânt cu tot
viespea lipită de galbenul dulce.
V-ul cocorilor înfipt în nori
ca un vârf de săgeată din arcul
zeului prunc mai puternic ca soarta.
Pare că vor să-nflorească și nu pot
suflete mici priponite în certuri
parcuri, balcoane, grădini părăsite.
Pentru nu se știe care nimic
de o importanță totuși primordială
cum unul din sori pentru vreun glob.
Enigmatică luna orbită de colb
pare să fi uitat cum se face
să mai fie rotundă plină și grea.
Nici ploaie, nici soare, nici noapte
definitivă și totuși ceremonialul
de primăvară se va urni.
Se va urni huruind asurzitor
ca o inimă bătând gigantic
de atâta certitudine câtă e-n cer.
Scris este să se întâmple toate
după tipic: să vii și să crezi
din toate pleoapele și aripile!
003056
0