Camelia Tripon

Pentru că au apărut înformații că de fapt emisia calorică a soarelui a scăzut în ultimii 20 de ani... noi \"visăm\" la încălzire când de fapt ne apropiem POATE de o nouă era glaciară...jocul acesta mai ales când ziaștii întreabă \"cum sau mai rezistați caniculei\", are un scop sigur, transformarea oamenilor în ființe inadaptabile...când acum 50 de ani fără \"aere\" condiționat, fără figidere mii, sute de mii de gospodine fierbeau zeci de sortimente de dulceață...populația să devină inadaptabilă, acesta e dezideratul...celor care vorbesc de încălzirea globală, pentru că se cred mai presus decât forța naturii de regenerare sau de existența unui Dumnezeu...felicitări pentru materialul publicat...

da e minunat dacă am reuși să înțelegem profunzimea gândurilor tale reflectate în cuvinte simple, dar pline de tâlc...așa cum în orient...Lao Tse a spus...\"e atat de simplu să atingi inițierea-cunoașterea subtilă încât nimeni nu merge pe această cale\"...e ca și atunci când saluți natura și ea îți răspunde prin valuri de trăiri pline de lumină...

Cand eseul a fost citit de peste 600 de persoane, a fost redusa numerotarea la 255...lucru intamplat si in cazul altor eseuri

massageții au existat și ei sînt menționați datorită luptelor purtate de Cyrus al II lea care moare în 529 îHr. în timpul luptei, dar și datorită dificultăților pe care le întâmpină Darius și mai târziu Alexandru cel Mare în cucerirea/supunerea acestei populații.
Paradoxal, occidentul a fost profund marcat de imaginea acestei regine, existând câteva zeci de artiști plastici care au imortalizat-o, am să-l amintesc doar pe Rubens...restul se poate găsi pe \"net\".
M-a impresionat însă relatarea lui Herodot, care s-ar putea să conțină mai multe informații simbolice, cei opt cai, cele 40 de guri ale fluviului Araxes...Dar din păcate, această regină Tomyris care a impresionat occidentul și orientul, rămâne necunoscută în spațiul românesc, așa cum a observat cu tristețe și domnul Napoleon Săvescu. Tot occidentul a reușit să transforme în realitate, acele relatări care păreau mituri, (dar care de fapt reprezintă o parte din memoria colectivă) cum sînt cele legate de Troia sau de Avraam și urmașii săi, acele repere prin care s-a scris istoria nemului lor...

prima, a fost cea a unui iubitor al muntelui si de aceea am vizualizat varful Omu cu toata maretia care ascunde o creatie artistica a naturii sau poate a unei civilizatii, apoi, a doua impresia, a coborat in...spatiul naturii umane...interesanta abordare...poezia a fost, poate, gandita doar pentru natura umana...

sferelor intră în armonie cu vioara sufletului, inima, călătoria prin tunelul timpului e un zbor atins de aripile lunii și mângâiat îngerul nopții, mut, dar prezent prin însăși lumina sufletului ce se zbate între îndoială și credință...minunat

eseul e un modest omagiu adus Luceafărului nostru și în același timp este ecoul mâhnirii produse de cei care scriu mereu comparându-l cu un poet sau filozof străin, uitând că noi sîntem unici ca ființe umane și că fiecare își trage seva inspirației din izvorul luminii divine și chiar dacă unii spun că ne tragem din maimuțe asta nu ne face imitatori fără personalitate...cred în valoarea Marelui nostru poet mai mult decât cei care scormonesc întunericul în speranța că vor deveni celebri...mulțumesc și să sperăm că timpul va lumina profund Luceafărul nostru...

eseul acesta ca și celelalte au o problemă...trebuie să fie cât mai scurte, așa cere redacția unde public...totul a pornit de la defăimarea într-o revistă a unor termeni...pe care respectivul autor îi exilează în alte tradiții și sfârșește prin a îl considera plagiator pe Coșbuc...tradiția calului este primordială în cultura europeană și apoi asiatică, deoarece învazia Asiei de triburile numite ariene sau indiene, iraniene s-a bazat pe forța și viteza de reacție a calului, deci așa cum am subliniat nu trebuia să așteptăm atacurile din secolul I și II ale lui Traian ca să aflăm de valoarea calului...mai mult el a însoțit în mormânt pe unii nobili din spațiul Carpato-Dunărean...recunosc nu am abilități artistice, dar cred în înaitașii mei și a-ți apăra valorile neamului este un lucru pozitiv

dar în rest ar trebui să ne îngrijoreze anumite tipuri de cercetări, chiar dacă știm că scânteia din fiecare din noi este predestinată unei experiențe de viață...o zi bună

e suficient să atragem atenția, poate ar trebui să aprofundăm mai mult cunoașterea...adevărul este că eseul nu conține toate sensurile fie din teamă, fie din dorința de a avea o exprimare sintetică, dar un apendice va fi într-un eseu viitor...mulțumesc pentru încurajări...

sîntem într-un semn de pământ, Taurul, într-o zi poate din întâmplare 17 mai...(1+7=8) data publicării poeziei...doar vulturul din înalturi, cel care poate(se spune) privi soarele care patronează leul, se reflectă în apele lacului...soarele mângâind trupul îl bronzează și astfel, decăzând vultur datorită pasiunii păcătoase, devine scorpion, apoi lumina lămpii sugerează ancestralul, dar și călăuza pe drumul anevoios al vieții, iar vărsătorul de ape ale eternității tronează în prima strofă, a cărei versuri au înțelesul unei tălmăcire ascunse a genezei din împărăția apelor cereși transformate în ploaie și lacuri, dar și în înaltul în care se avântă vulturul, finalul, este un avertizment, pasiunea te poate face să decazi atât de mult încât să ne prăbușim în întununecatul trecut...atingând stadiul celei de \"a doua morți\", de care se vorbește în Biblie...și astfel ai mai desenat o cruce astrală pe cerul versului dintâi...cam atât, doar rezonanță, nu intru și în profunzimea mesajului...

îmi place să ofer și celorlalți din ceea ce pot înțelege, iar când trecutul e o pagină care mă încântă pot trece mai ușor peste întrebarea :\"Și la ce folosește?\" pusă chiar în aceste zile, când trebuie să transmit eseul, pentru a mă înscrie la Congresul de Dacologie, dedicat reginei massageților(și a noastră) Tomyris, cea care l-a înfruntat și ucis pe Cyrus al II-lea...mulțumesc și de Înălțare va fi un termen parțial comentat...restul e pentru cititor...

este prea puțin ce am prins din articol, în afara ochiului de critic literar se întrezărește sensibilitatea, profunzimea analizei, reușești să pătrunzi empatic în sufletul personajelor și să le înțelegi trăirile...mi-a plăcut...

Vorbești despre faptele regelui David și ale lui Solomon, eu spun:NU JUDEC VERSETELE...și ajungi să mă acuzi că vorbesc despre persoana DAVID când eu vorbesc numele pe care acesta l-a purtat și in peste 5500 de semne despre DÃRUIRE NECONDITIONATÃ care înseamnă iubire, regret, dar eu văd lumea prin altă lumină.

Dupa cum observi, David este privit doar lingvistic, nu judec versetele, fiecare are mai multe nivele de inteles, iar eu inca nu mi-am propus sa inteleg mai profund...
Cum despre Dragobete am mai scris si cum in presa apar multe relatari de tipul...sarbatoarea iubirii la romani sau Valentinul autohton.
Ca si in eseul\"Forta iubirii la romani.Dragobete\" si acum am mers pe intelesul profund al traditiei, care are origini stravechi in ritualurile agrare, practicate inca din vremuri imemorabile si care au stat la baza formarii cuvintelor, din acea intelepciune care uneori ma uluieste.
Iata ca a DA, a DARUI...prin insasi radacina D sau cum spui DVD este extras din esenta Divina, Dzeus, Day, Dieu sau Zeu, u=v...iata ca in acelasi timp a darui neconditionat ceea ce numai Dumnezeu poate face, inseamna a iubi, iar pe acelasi D se grefeaza si Drag, Dragoste si Dragobete.
Poate n-as fi accentuat aceste lucruri, dar limba ne vine direct sau prin inspiratie divina, numai prin armonia dintre cele doua lumi se poate ajunge la o comunicare buna...iar limba este o arhiva care se distruge odata cu poporul care o vorbeste. Altfel Dragobetele e o sarbatoare de formare a perechilor, cine petrece in aceasta zi raman impreuna tot anul...iti urez sa incerci intr-o zi \"vraja\" acestei sarbatori simple, cand tinerii merg sa culeaga primele flori...

putina atentie, tot ce apare in text nu se refera la iubirea fizica, ci la profunzimea sentimentelor, la cea mai profunda traire...aici nu regele David ca om este privit ci ca simbol al iubirii lui Dumnezeu care l-a ales dintre fratii lui prin DARURILE pe care tot Dumnezeu i le-a dat...in Biblie sint niste pilde...eu nu le aprofundez acum si poate nici alta data

a primaverii, a iubirilor inocente...este ziua cand tinerii merg sa culeaga primele flori, datina spune ca daca sint impreuna in aceasta zi vor fi tot anul, ma repet...daca apare si celalalt com...iti recomand si eseul de anul trecut \"Forta iubirii la romani. Dragobete\".

Ce este rău în faptul că limba ebraică ar fi o limbă sau limba vorbită la începutul istoriei lumii când se spune că a fost o singură limbă...este adevărat că nu cunosc ebraica, dar sînt documente în care alții explică acele nuanțe...determinate de semnele ce fac posibile citirea în mai multe moduri a unor cuvinte formate din aceleași consoane.
Îmi cer scuze, dacă David nu are și semnificația de Iubit...

asta da încurcătură...la început am intuit ceva metafizic...despre călătorii galactice...apoi s-a transformat într-o caricatură a istoriei lumii contemporane și de fapt totul este un joc de cuvinte bine ales și în care fiecare se poate regăsi în calitate de observator sau de jucător...originală și profundă \"mișcare\"...chiar dacă pare un joc...

câteva defecte:
Îți pasă și ai o noblețe sufletească, care te macină... spui în eseu că ai ales solitudinea...
atât timp cât îți pasă și dăruiești hârtiei gândurile tale nu ești un însingurat...ești un promotor...
însă mai trebuie să-ți canalizezi energiile spre o singură idee...
gândul este o forță atât de mare încât și în Biserică există îndemnul: \"să nu greșești cu gândul\"...
eseul este valoros poate totuși cineva îl va aprecia...
și va ajunge la recomandate...