Poezie
Rodul otrăvit
1 min lectură·
Mediu
Rodul otrăvit
Vântul mă cheamă,
molidul îmi face cu mâna,
nu, nu e soare
este lacrimă de stele,
mi-ai spus să explic poezia,
ar fi o alta...ba nu trei,
dar poate și nașterea fulgilor de lumină
ar trebui...
de ce mă zbat?
se mira el, ea
în oase ce rost au toate...
mâncăm fără legi
gene de șoareci într-o biată legumă,
un pește înfipt în roșie zemoasă
criogenie a minții
incurabilă infatuare
porți sumeriene
dezastre uitate...
suflete moarte,
rană a timpului
eternă supurație
și vântul mă cheamă
cu...vântul
dezgolește focul cetate
început și sfârșit...
cu-vântul.
034045
0
treaba e ca poezia asta a ta vrea sa spuna ceva dar eu nu pricep
degeaba bat capul, n-oi fi eu destul de sensibil dar mi se pare ca te-nvarti mereu in jurul tau si te repeti si nu iese ce ai vrut sa iasa si o sa mai incerci si o sa mai scrii poezii rele, bune, anonime, geniale
mi-ai scris ca oi fi eu ceva sensibil da\' eu nu-s deloc asa
p.s. ce-i criogenia mintii?