Poezie

Dincolo de lumină

1 min lectură·7 iunie 2013

Mediu

Plutești printre arbori ca o pană rătăcită

Nu ești nici cânt nici pasăre

Te-ai ridicat spre zare...

Unii spun că-i cenușie, alții văd paradisul

Te întreb: de ce ești curioasă...

Îmi spui că-ți plac florile...

A lui e drăgăstoasă, a ei mieroasă

Tot rătăcești iscoditoare

Ai aflat?

Câți pui sunt în cuib?

O, iar ești mioapă

În lumea crizelor de piatră...

nu mai avem

s-au aruncat toate

Murul se înalță să ne separe

În a vedea sau nu ce-i libertatea

Iar te-ai furișat printre flori

Cine e orb?

Nu, întunericul este lumina în mișcare

Mintea și-a pierdut vederea...

Câți pui de cioară sunt în cuib?

Nu, sunt petele de pe retină

s-a împiedicat...

lasă-l să se ridice singur...

nu lăcrima strângând din pumni,

iar te-ai furișat în inima unei mame...

ce culoare ai?

Cer de plumb sau inimă-ndoită...

ești verdele crud din ramurile nucului...

El totdeauna te folosește

când pictează inorogi în suflet

Sau când vorbește de tymp...

Unii ți-au dat și o definiție esoterică

Eu mă bucur când mângâi florile

Picur de cer, picur de viață în oglindiri de azur

Pupila sufletului și minții rătăcită

în zarea clipei de foc...

002.743

Camelia Tripon. “Dincolo de lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-tripon/poezie/14031014/dincolo-de-lumina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.