Altfel despre Halloween

Lumină și întuneric După tragedia din India, când întunericul a sângerat New Delhi, am aflat că 1 noiembrie este Ziua/Sărbătoarea luminii la indieni-Diuali(fonetic). Sensul străvechi al unei sărbători celtice din 31 octombrie, „All Hallowes Eve”, este „Ajunul tuturor Sfinților”. Termenul sfânt, sanctus, sân(forma populară) are la origine înțelesul de lumină divină, asociată în antichitate soarelui. Svagara se traduce prin „faptul de a merge în lumina soarelui”(în vedică) și este considerat Paradisul, locul nemuririi și vechiul nume al lui Devayana (Calea spre Dumnezeu). La slavi, Svarog (cerul diurn) era considerat strămoșul tuturor zeilor și Svasti era Zeul focului; în bulgară svet (sfânt) și svetlina (lumină), Svastika, în vedică, este simbolul soarelui. Svidhrir este Zeul cu lancea, supranumele lui Odhinn (Zeul suprem al popoarelor germanice), iar sun este soare (în engleză). În sanscrită, Dyau înseamnă a străluci. Din această rădăcină s-au format cuvintele deva, deus, Zeus și zeu (după Jean Vermont); noi avem zi și ziua, iar englezii au day. Putem observa cum se pronunță U ca V și, invers, V ca U. SVAGARA se transformă în SUA-GA-RA. GA este rădăcina verbului arhaic geto-dac a merge, GAN. Dacă SVAGARA înseamnă „a merge în lumină soarelui”, atunci, extrăgând rădăcina GA, rămâne SVARA-SUARA. În vedică i s-a spus SURYA Zeului soare (fiul lui SAVITAR), în hitită SURIAS, iar noi avem SOARE(mai apropiat fonetic de denumirile din vechile culturi de acum 8.000 sau 5.000 de ani în urmă – ale arienilor din India și, respectiv, ale hitiților, și mult mai îndepărtat de termenul SOL din latină apărută mai târziu, din care consideră autorii DEX – ului că provine). Paradoxal, francezii, urmașii celților, îi spun soarelui solei și pământului sol. Oare nu este posibil ca urmașii marii Civilizații Megalitice închinate soarelui, care au cucerit întreaga Peninsulă italică, să fi influențat și introducerea termenului sub forma de SOL în limba latină? SOL este și numele unei vechi divinități romane de origine sabină, identificată cu Helios de la greci. Întâmplător sau nu, legăturile cu triburile celtice ale geto-dacilor nu au influențat pronunția termenului soare. Oare nu cumva Soare s-a transformat în Solei și apoi în Sol?... Oricare ar fi drumul, esențial este faptul că în decursul istoriei omenirea a prețuit lumina – ca simbol al înțelepciunii, al creației, și ca sursă inepuizabilă de energie. Anul acesta, Sărbătoarea Luminii din lumea indiană și din vechea cultură celtică se întâlnește cu Aid al-Sagir(care încheie postul Ramadanului), considerat unul dintre cei „Cinci stâlpi” ai Islamului - moment repetabil o dată la 36 de ani. Cei care au însângerat India nu fac parte dintre oamenii cu credință. Sunt mai degrabă cei fără Dumnezeu, care azi cultivă distracțiile sataniste cu măști și imagini negative – care altădată erau surse de meditație despre bine și rău pentru modul de viață al credincioșilor. Vrem o lume mai bună, iar unii aduc mereu „ofrande” Întunericului. În prima sâmbătă din luna noiembrie sunt pomeniți morții, la ortodocși, la o săptămână după Ziua Recoltei (sâmbăta este patronată de Saturn – considerat patronul muncilor agricole și al roadelor, iar în astrologie are și caracteristici malefice, patronând Casa morții). Unii pomenesc morții pe 8 noiembrie, zi dedicată îngerilor lui Dumnezeu, Sfinții Arhangheli Mihail, Gavril și Rafael. Pentru unii, în maratonul economiei de piață, este mai importantă distracția de sărbătorire a întunericului, Halloween, din 31 octombrie. Poate nu știu că Mihail este Arhanghelul Dreptății, Gavriil este solul lui Dumnezeu, iar Rafael Arhanghelul care vindecă bolile și neputințele. Dacă vom prețui adevăratele valori ale înțelepciunii, ale luminii, vom trece mai ușor „prin valea umbrei morții și nu ne vom teme de nici un rău” (Psalmul 23). Să fim în lumină și să contribuim la alungarea tenebrelor, cu credință! 5 noiembrie 2005