Camelia Petre

Cu placere, draga Adriana, te mai astept:)

Draga Mae, multumesc pentru gandurile tale bune!
Tu stii, chiar daca ti-am lasat un singur semn pe pagina ta, eu te-am citit si te citesc in continuare...te pup, Mae:)))

Draga Alma, multumesc, la fel si tie! Te pup

Draga niciurma...de neliniste?;), sa-ti dea Dumnezeu si tie la fel! Ai suflet bun, stiu asta din poeziile tale frumoase si din conversatiile pe care le-am avut pana acum.

Ce ma bucur ca v-am cunoscut!

Draga Gabriela, multumesc pentru urari. La multi ani si tie, intru ale poeziei si sa ne ramai cel putin la fel de inspirata cum te-am gasit!

Îmi urlă pustiul a vers nenăscut,
ecoul se sparge în țăndări de spumă,
...
Și ninge cu alge spre cerul captiv
sub tălpile goale, când valul turbat
seismic se-ntoarce spre larguri afone -
prohod de fereastră
învinsă de vânt.
...
Când moare în mine sămânța de vis
un gând se retează mareei de sânge -
...
Rămân răstignit între-ocean și ocean
speranță-agățată de prora fantomă -
corabie tristă, pierdută-n neant...
Te rog doar, sa nu fie de ramas bun, sa nu-ti lasi corabia in bataia vantului, sa nu lasi furtuna sa-ti inunde vasul! Atunci cand va iesi soarele si apele se vor calma, verifica-ti busola si porneste degraba catre taramul fagaduintei si al fericirii, macar aparente...de ce niste versuri atat de frumoase sunt invaluite intr-o aura de tristete? De ce plangi? De ce ninge? De ce-i pustiu? De ce e frig? De ce?

...dincolo de aceste \"de ce-uri\" intrevad o renastere si o regasire...pe curand, deci, fara ramas bun!

rectific: anul trecut, cam pe vremea asta, v-am gasit!
Si cu asta i-am raspuns si lui Daniel:)))
La multi ani si tie Daniel si tot ce iti doresti!

Draga Dana, sigur ca imi vine cheful sa te citesc. De altfel, esti pe \"lista mea\" de autori pe care ii citesc mereu. Multumesc pentru urari iti doresc la fel si tie!

Stii, \"povestea\" asta urmeaza niste linii reale (\"e un mesaj incifrat\"-asa este) si probabil ca fiecare in parte se poate regasi intr-o floare ori intr-un pom inflorit, mai mult sau mai putin, ori intr-un soare...anul trecut, cam pe vremea asta, v-am regasit! Mi-ati adus bucurie in suflet, va multumesc!

Andrei, ma bucur ca mesajul a ajuns aproape si de trairile tale!
Iti doresc numai bine!

Aici este loc pentru vizite!
Tocmai am zarit un trandafir, si nu oricare, ci acel trandafir care mi-a incantat sufletul cu versurile sale calde, tandre si uneori un pic plapande. Multumesc Monica pentru urari, iti doresc la fel si tie!

Maria, draga Maria, m-ai impresionat tot timpul prin gandurile tale calde. Intotdeauna ai stiut sa trimiti fiecaruia in parte cate un zambet ori o vorba potrivita...multumesc frumos pentru steluta.
La multi ani si tie!

P.S. nu, n-ai gresit ca mi-ai spus...:)))

Multumesc, la fel si tie Sorin si nu uita ca imi place zambetul tau de sub mustata ta invizibila!;)

cât de adânc te-ai furișat atunci
în mine
și cât de cald
mă bântuia uimirea,
...
și cât azur vibra pe strună
ceața
...
cât mi-e de-amară
clipa de beție
...
cât mi-ești de tu!

cat mi-esti de dulce!
Iti doresc un Paste Fericit si fie ca toate visele frumoase sa ti se indeplineasca!

Carmen, te pup, cu bucurie in suflet am primit si eu vizita ta...bine te-am regasit si Paste Fericit!...grija cu mieii, da?;)

Multumesc Lore pentru steluta ta, acum ne lumineaza sufletul la amandoua;)
Te pup si te mai astept

Draga Maria, intotdeauna ma bucura vizita ta, pentru ca vorbele tale infloresc frumos, ca o zi de primavara...multumesc pentru urare.
Fie ca ziua Invierii sa-ti aduca fericire, sanatate si Lumina!

P.S.cat despre acel \"noi\", nu mi-am dat seama prea bine, insa cred ca te refereai la \"care noi?\"...cred ca am vrut sa fie vorba despre doi spectatori (eu si cu prietenul meu imaginar)...asta ca sa fie ceata si mai mare, hi hi
Te pup,
Camelia

Sa fiu eu prima care comenteaza acest text.
Imi place cum aduni intamplari din viata si le transpui apoi in povestire. Textul curge frumos, insa dincolo de scriere, careia, din punctul meu de vedere, nu am ce sa-i reprosez, nu pot sa raman indiferenta la intamplarea voastra. Sa fie o lectie doar pentru voi? Cu siguranta a fost una sin pentru mine, de aceea iti multumesc ca din cand in cand imi deschizi ochii, sa nu uit sa privesc si la semenii mei, a caror suferinta se pare ca este mai reala decat a mea. Nu ma pot gandi la altceva acum, decat la privirea fetei, la sufletul ei, la chipul ei frumos, care la o varsta atat de frageda a ajuns sa cunoasca deznadejdea. Familia este foarte importanta, ar trebui sa fie si prietenii la fel de importanti, de aceea tu ai avut la final o mica debusolare. Te simteai neputincios in fata unui copil, Dan, fara sa stii daca imbarbatarea trebuie sa fie una parinteasca sau prieteneasca (exagerez un pic aici, dar ca sa prinzi sensul). Asta imi aminteste ca ni se intampla tuturor in fiecare zi ca la un momentat sa nu stim ce sa spunem intr-o situatie anume...
Iti multumesc ca ne sensibilizezi cu aceasta poveste si ca ne reamintesti ca inainte de toate trebuie sa fim OAMENI.

Claudiu, buna dimineata, ma bucura vizita ta si sper ca ai visat frumos!
Primesc steluta ta din suflet, caci astfel nu risti sa fii acuzat de subiectivism:)
Multumesc:)

Nemurirea isi despletise parul
...
Timpul, maret cavaler,
...
calea lactee,
...
Dincolo de univers
se nastea pruncul uitarii...
Frumoasa poezie...din pacate timpul nu-mi permite sa reflectez mai mult asupra ei, promit ca am sa revin maine:)

Mi-a placut ce spune el, ce spui tu si cum va completati la final. Pare un cant, o ruga, o declaratie de iubire sau de prietenie...poate daca ai renunta la acel TU, EU, NOI, mi se pare ca nu fac parte integranta din poezie ci doar aduc o nota explicativa acesteia, despartind astfel in trei strofe poezia, cred ca ar iesi si mai bine.
Scrii frumos, tandru; te mai citesc:)

cer
cerc galben cu care sa rotesc
cerul instelat in jurul meu cu
certitudinea unei gravitatii in care
cerbii prind flamuri de coarne...mintenas.

Este interesanta poezia si imi pare usor neastamparata, poate din cauza imaginilor, ori a flamurilor, nu stiu sigur.