Camelia Petre

melancolie...pe spatele unei frunze desenasem chipul tau si toamna venise sa fure din vise...mai lasa-ma o clipa, sa-mi culeg fiecare suras din urma, si apoi pleaca cu grija, cu grija...sa nu uit...azi mi-am spus \"esti frumoasa si versul iti cade duios printre ganduri\"...sa fim optimiste,da?

Daniel, multumesc pentru trecere si parere. Mi-a placut si comentariul tau.
Cate sensuri poate capata iubirea? Probabil atat de multe cate suflete pereche exista...
ne mai citim (ma bucur ca nu m-ati uitat)
cu drag,
Camelia

ok Sorin, hai ca ai fost simpatic

chiar asa? asta cine o mai fi? cred ca nu are importanta numele, sau asa ar trebui, important e sa scrii in continuare:)

...mai greu va fi cand vei reveni la numele real:)...o sa-ti spui temator: \"asta ce mai cauta aici?\":)

...glumesc, glumesc, glumesc...:P

Raluca, sa incercam! Uneori sunt optimista, alteori nu...trebuie creat un echilibru interior, cum bine a sesizat Vlad, dar asta presupune lupta, sa te simti atrasa de partea frumoasa a lucrurilor, pastrand totusi legatura cu realitatea, sa doresti bine, etc; eu asa cred...si mie imi este dor de tine

nu am putut comenta in profunzime pt ca ai facut-o tu si inca foarte bine, caz in care m-ai fi eclipsat...

da, m-a distrat dictionarul explicativ, asa da...chiar ma gandeam ca de la un timp se complica lucrurile pe la poeziile tale, adica pricep mai greu caci sunt folosite cuvinte mai putin folosite in limbaj obisnuit...
cat despre poezie, remarc acelasi lucru, muzicalitate si ritm placut...
Și-atunci, prin pulpa ta înmiresmată,
te voi sorbi, amar de-aloe,
Vera.
asta mi-a placut mult

erata: in loc de :acest\" text a se citi acel...si stii tu la care ma refer

m-am ferit sa te comentez la acest text pentru ca e prea multa tristete...cineva a promis ca va fi ALTFEL...si n-am sa te comentez la acest text, pentru ca e prea multa tristete, o tristete exagerata, o tristete cautata...

simplu si frumos...recunosc ca am intrat cu o mica teama datorita unui experiment din trecut...insa ma bucur sa redescopar un flint curat, de o naivitate placuta, atragatoare, pe aripi de stele, calatorind...

mda, chiar ca ai schimbat...nu mai e deloc haiku...e trist, dar imi place cum e scris. din pacate timpul nu ma mai rasfata, insa voi reveni cu alte comentarii, altfel, candva, cumva...

\"Inorogul oftă.

Începu sa plouă. \"

s-au rupt inimi in doua
si furtuni alunecau din croaziere
comercianti naufragiau din dragoste
in vuietul marii doar rechinii dejunau
ramasi in urma

\"Piticul nu poate fi nebun
caci ne inconjoara. El nu prefera nimic,
prea multa putere i-a omorat mama, deci


nu urca si nu coboara. \"

la ora asta, tarzie, dupa mine, nu stiu cine e piticul si nici nu imi dau seama de ce m-a facut sa zambesc, intr-un fel anume, un pic ironic, cred...

trupul ultimului sarut...incotro? ce se ascunde in spatele acestui trup? o ultima toamna, o umbra...
nu sunt sigura de forma haik-ului... se pare ca intre timp au aparut si alte forme mai libere, parca asa aflasem, poate ma insel si eu...

sugubeata, n-am pereche
unii-mi spun, intr-o ureche
nu-i cascata sa ma-ntreaca...
Raluca, poate, oleaca

\"toc, toc, toc\" se-aude-n poarta,
-trandafirii n-aduc cearta; hai deschide-mi!
-nu-ti...
-ba da
...cu neonul se certa

iara noaptea se arata
dragi prieteni, laolalta,
multumesc pentru parere
acum, hai sa bem o bere!

ei, am vrut sa raman sugubeata, eu va multumesc sincer pentru trecerea voastra, pentru gandurile pe care mi le-ai lasat aici, ma bucura mult!

multumesc pentru vizita si ma bucur ca iti place tonul, situatiile...ai dreptate, am corectat, scuze, sunt cascata.
Cu drag,

La Multi Ani, draga Dana! Iti doresc tot binele din lume! Ma bucur ca am avut ocazia sa te cunosc, ca mi-ai fost aproape, ca m-ai incantat cu imagini, oglindiri, vise...multumesc:)

Bucuroasa pentru cei carora le-am colorat dupa amiaza, cu amintiri din copilarie, sau nu, celor care au apreciat acest tablou instelandu-l la propriu dar si la figurat, pentru sfaturi sau critici, pareri sincere, cu si despre o sensibilitate mai mult sau mai putin dezvaluita, multumesc... va spun ca nu poti impaca toate gusturile...am prins esentialul ideilor voastre si voi tine cont de fiecare parere in parte, fie ea pozitiva sau negativa, am inteles ca legatura cu volumul Irinei se datoreaza doar cuvantului \"mangaios\"...eu am folosit mangaietor si in ignoranta mea, poate nici timpul nu-mi permite prea mult, nu am citit nimic de aceasta autoare, dar mi-am notat si voi cauta.
Tuturor va multumesc

Nichita si Victoria, multumesc pentru parere:). Am facut niste modificari, sper sa placa mai mult asa.
...si da, ai dreptate cu finalul, este vorba despre...
cu drag,

Daniel, acum rosesc dupa gobelin. M-am ascuns, nu stiu de ce sau de cine, dar atat de frumos mi-ai despletit versul, fir cu fir, in cruce sau nu, pana m-ai aflat descoperita intr-o lume fantastica a iubirii. Multumesc pentru stea, apreciere...
Mi-a placut mult comentariul tau!:)

bun, acum pot sa m-apropi si eu tip-til, fara sa imi fie teama ca ma vei acuza de subiectivism cand iti voi spune ca mi-a placut:)

mi-au placut si mie multe pasaje din proza; mi-a placut pentru naturaletea descrierii, pentru umor, pentru poveste si iarasi spun ca de-abia astept continuarea, asa cum am spus-o si la prima parte a textului \"punem pariu\"...ca o sa fie bine!:)

doua caractere diferite, sache si filo... si totusi povestea continua. oare ce ii uneste? filo are nevoie de cineva care stie sa conduca o salupa. filo pare un personaj cu principii moralicesti mai stranii asupra vietii. dar personajul principal? ce il atrage? el are nevoie sa cunoasca, sa stie, el cauta si cauta si spune ca se va imbogati?! de fapt aceasta cautare a lui este legata de niste idealuri mai mult sau mai putin constiente...va reusi el sa ajunga sa-si depaseasca conditia, sa mearga mai \"departe\"? insusi titlul ne poate dezvalui ca dincolo de confuzia si intr-un fel ratacirea acestor personaje tinere din povestire, va fi bine! ele sunt inconjurate de o aura misterioasa de optimism.

si povestea continua...:)