Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Simțiri șoptite

încă te mai privesc

1 min lectură·
Mediu
tăcere
ochii au năvălit ochii altor simțuri

topire
sunet pătruns de portative
atingeri ale unor priviri
mai presus de tenebre mai prejos de stele
între cer si pamant
omul
dincolo de înțelegerea tacită a celor două semne

în lac apune ora târzie
cu brațe lucind în petale
de spini adunate
în jurul aceluiași
trunchi de șoapte
cât ești de frumos
cât ești de frumos


tristeți topesc acorduri de îngeri

o harpă
răsună la desparțire
abandon de melodii suave - câte oare
ape liniștite oglindesc nisipuri în bolta nopții
o privește înca el
ea înca îl privește
- atât de aproape liniște
iris îmblanzit
de asfințitul unor cuvinte
pătrunse-n rădăcini
șoptite
053.931
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
110
Citire
1 min
Versuri
28
Actualizat

Cum sa citezi

Camelia Petre. “Simțiri șoptite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-petre/poezie/75354/simtiri-soptite

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

\" aproape liniște
iris îmblanzit
de asfințitul unor cuvinte
pătrunse-n rădăcini
șoptite \"

Atat de liniste incat nici nu se mai aude zgomotul usii care s-a inchis, ori poate e doar linistea dinaintea furtunii, impresionante imaginile pe care le creeaza poemul tau atat de melancoloic, dar sa nu uitam, nici o usa nu se inchide fara ca in fata noastra sa nu se deschida o alta desi, nu stiu cat de mult poate ajuta acest gand in momentul iminent al despartirii, uneori chiar de noi insine. Fiecare om este un mic univers cu zborurile si caderile lui si tot ceea ce este legat de el contine si bucurie si tristete...

Ama
0
@camelia-petreCPCamelia Petre
Ama, profunzimea gandirii tale ma bucura de fiecare data cand lasa semn in randul imaginilor mele...si ma intelegi atat de bine!
0
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa
urmau diminetile caprui, sorii electrici, roua dezintegrata
in frunzele volatile ale padurilor volatile din
orasele volatile
ora cinci dimineata a imaginatiei statiile in care
elementele asteptau troleul
uzinele gandului imbratisand pulsatiile maritime din Nord,
niciodata
se revarsa o absenta fluorescenta in aer
o notocorda de fildes cu care fraternizam
un gest metalic peste interspatiul intamplarii
nu
aici nu se doarme dar nici starea de veghe nu se cultiva
Zefirul bate proportional cu teoria relativitatii
campiile de purpura se intind in ritmuri heavy-metal
in introspectiile absurdului nimic nu e pe inventar
istoria are optiune de customize pana la dincolo-trecut
iar anticul Egipt se gaseste la second-gand
astfel civilizatiile sangelui trec prin mari oceane de somn
viseaza
prin metropola tahicardica a sinelui cresc
prin dotarile anti-tanc infipte in pieptul pacii
vizibil anti-labirinturi concentrice se despletesc in ghemuri de ploaie
si minotauri asfaltati se ridica din strazi

spre campiile de rubini ale copilariei
aerul incalca termenii eliberarii conditionate din plamani
0
@camelia-petreCPCamelia Petre
incantata, imaginile tale m-au purtat pe meleaguri putin cunoscute, pe campii de mult uitate; un vis, ori un mister...foarte mult mi-a placut ce ai scris, multumesc!:)
0
O poezie foarte suava, eu asa am perceput-o. Am remarcat, in mod special, constructii reusite de genul :\"între cer si pamant/ omul/dincolo de înțelegerea tacită a celor două semne...\"
si \"tristeți topesc acorduri de îngeri\" e o imagine sugestiva foarte frumoasa. Iar titlul mi se pare foarte inspirat.


0