Poezie
Simțiri șoptite
încă te mai privesc
1 min lectură·
Mediu
tăcere
ochii au năvălit ochii altor simțuri
topire
sunet pătruns de portative
atingeri ale unor priviri
mai presus de tenebre mai prejos de stele
între cer si pamant
omul
dincolo de înțelegerea tacită a celor două semne
în lac apune ora târzie
cu brațe lucind în petale
de spini adunate
în jurul aceluiași
trunchi de șoapte
cât ești de frumos
cât ești de frumos
tristeți topesc acorduri de îngeri
o harpă
răsună la desparțire
abandon de melodii suave - câte oare
ape liniștite oglindesc nisipuri în bolta nopții
o privește înca el
ea înca îl privește
- atât de aproape liniște
iris îmblanzit
de asfințitul unor cuvinte
pătrunse-n rădăcini
șoptite
ochii au năvălit ochii altor simțuri
topire
sunet pătruns de portative
atingeri ale unor priviri
mai presus de tenebre mai prejos de stele
între cer si pamant
omul
dincolo de înțelegerea tacită a celor două semne
în lac apune ora târzie
cu brațe lucind în petale
de spini adunate
în jurul aceluiași
trunchi de șoapte
cât ești de frumos
cât ești de frumos
tristeți topesc acorduri de îngeri
o harpă
răsună la desparțire
abandon de melodii suave - câte oare
ape liniștite oglindesc nisipuri în bolta nopții
o privește înca el
ea înca îl privește
- atât de aproape liniște
iris îmblanzit
de asfințitul unor cuvinte
pătrunse-n rădăcini
șoptite
053.931
0

iris îmblanzit
de asfințitul unor cuvinte
pătrunse-n rădăcini
șoptite \"
Atat de liniste incat nici nu se mai aude zgomotul usii care s-a inchis, ori poate e doar linistea dinaintea furtunii, impresionante imaginile pe care le creeaza poemul tau atat de melancoloic, dar sa nu uitam, nici o usa nu se inchide fara ca in fata noastra sa nu se deschida o alta desi, nu stiu cat de mult poate ajuta acest gand in momentul iminent al despartirii, uneori chiar de noi insine. Fiecare om este un mic univers cu zborurile si caderile lui si tot ceea ce este legat de el contine si bucurie si tristete...
Ama