Poezie
Cu voia Domnului, lăudat fie!
1 min lectură·
Mediu
Te port în gând.
Pe umeri, eșarfă purpurie.
Te-am câștigat de la Facerea lumii. Fără voia mea,
voia Domnului. Lăudat fie!
În fine, cuvântul tău vine către cuvântul meu;
chipul meu îndrăgostit, către tine.
Râzi!
Nicicând râsul tău n-a mângâiat
un trandafir mai îndrăgostit de viață,
de la Facere și până astăzi.
Astăzi, fluturi despletiți în păr;
astăzi mi-ai dăruit pentru prima oară,
cu voia Domnului, lăudat fie,
râsul.
În fine, cuvântul tău vine către cuvântul meu;
chipul meu îndrăgostit, către tine.
În oglindă:
eșarfă purpurie, râs mângâietor,
trandafir îndrăgostit, fluturi despletiți în păr
și voia Domnului, lăudat fie!
În fine, cuvântul tău vine către cuvântul meu;
chipul meu îndrăgostit, către tine!
085725
0

- e bine doar sa-l citesti cu inima, dar sa-l treci prin minte
- un poem care curge precum vecernia in pragul serii
- muzica pe toanlitatea sufletului deschis spre cele cresti
- un poem indragostit