Poezii

Arta nu e matematică, Nu pui în grafic dorul ce te frânge, Nici rima n-o măsori când ea te doare, Cerneala de pe foaie e doar sânge, Iar calculul cel rece – o eroare. Tipare ne caută prin

COCamelia Oprița

0

0

Ce este sufletul? O gară fără trenuri, Sau un ocean de stele prins în mici catrene? E labirintul mut în care rătăcești desculț, Căutând un singur glas prin mii de alți adulți. E taina care arde,

COCamelia Oprița

0

0

Se-ntorc cocori, doar tu nu mai revii, Să frângi tăcerea iernii dintr-o dată, Pe câmpuri verzi și-n ramuri aurii, Inima-mi tremură, de dor îngreunată. E ziua cât e noaptea de egală, Dar în lăuntru-mi

COCamelia Oprița

0

0

...Această sâmbătă nu este despre ce am pierdut, ci despre ce abia începe să prindă contur. Primăvara nu este o destinație, ci o mișcare. Iubirea nu este un obiect, ci un proces in statu nascendi — o

COCamelia Oprița

0

0

Pe rețelele sociale, atenția se vinde la kilogram, iar frivolitatea este moneda de schimb. Dar ascultă ce-ți spun: Poezia de 8 Martie nu este pentru „toți”. Scopul ei nu este succesul viral, clicul

COCamelia Oprița

0

0

Notă de autor: Prezentare / Presentazione RO: Acest text este un omagiu adus memoriei scriitoarei Clementina Forgiero, autoarea minunatei cărți "La vita è una poesia d'amore". El reflectă legătura

COCamelia Oprița

0

1

Cum înfruntă un om absurdul? Cântând, până când lacrima se preschimbă în stea. „Te iubesc mult, atât de mult, să știi...” E vocea dintr-o lampă veche, tremurând în fața mării. Unde tăcerile sunt

COCamelia Oprița

0

0

Nu-i moarte unde dragostea respiră, Nici întuneric sub un „te iubesc”, Căci haosul, prin muzica din liră, Capătă sens și chip dumnezeiesc. Înțeleg totul — floare, cer și vânt, Căci te iubesc și

COCamelia Oprița

0

0

De ce moare Pământul când moare Poezia? Voi mă judecați pentru că spun că pământul se „fabrică” și nu mai crește în ploaie, dar uitați că lumea în care trăiți a devenit un imens atelier de înlocuit

COCamelia Oprița

0

0

Cărţi şi hărţi geografice (mappa mundi), un stilou de scris – un simbol al împărtăşirii gândului, gata de a fi înşirat pe un petic de hârtie. Altfel viaţa n-ar avea un caracter definitivat fără o

COCamelia Oprița

0

0

Sub imnul greu de aur și metal, Democrația e o rugă mută. Nu-i ban, e cultul unui zeu spectral În tezaurul ce mințile-mprumută. Istoria? O rană între pagini, Tragedia ce se vinde pe nimic, În timp

COCamelia Oprița

0

0

Într-o lume împovărată de mister, Printre ceață și roci de granit, Războaie, ziare și computer, Doar zeii trăiesc infinit. Sub cerul de fier, în rețele, Ne pierdem în cod și-n cuvânt, Căutând

COCamelia Oprița

0

0

Pătrățel de dimineață Plecă c-un pisoi la piață. Hopa sus!… Sări bordura Și trecură bătătura. Pisoiul ținea gentuța Cusută de Măriuța Cu fir roșu de mătase Și tortițele de oase. Cum mergeau

COCamelia Oprița

0

0

Magnolia s-a dezbrăcat de frunzele inerte, Martie fulguie flori pe crengile-i alerte. Triști luceferi de muguri agătați Îmi biciuiesc obraji de lacrimi inundați. Nu e nici urmă de a ta ființă, Să-mi

COCamelia Oprița

0

0

Ca o aripă albastră, Bătea vântul la fereastră. Se mira şi nu ştiu cum Îmi văzuse ieri pe drum Cărticica colorată Unde un băiat şi-o fată Aveau jucării, hamac Şi răţuşte mici pe lac. Aveau roată ca

COCamelia Oprița

0

0

I-am cusut măicuței mele Băsmăluță cu zorele. Narcise cu guleraș Ce au chip de îngeraș. Buchete de ghiocei, Brândușe și brebenei. Ochi de frezii parfumate Ce zâmbesc înviorate. Flori mărunte,

COCamelia Oprița

0

0

La început a fost Frumusețea, Dar nu ca un ecru de neatins, Ci ca o lumină care a dorit să aibă nume. Ce frumusețe va salva lumea? Nu cea care strălucește rece pe frunți de marmură, Ci cea care a

COCamelia Oprița

0

0

Încerca de ieri să sară, O scrumbie mai bizară, Peste frunza grea de nalbă, Din gradina lui Moş-Jalbă. În hăinuța-i aurie, Ca floarea de păpădie, Sălta mândră că-i isteață, Hărnicuță

COCamelia Oprița

0

0

Scrisei slovă pe icoană, Dar îmi zbură către iarnă Și se duse-n cântecel Cântat de un băiețel. Cântec dulce călător, E vremea zăpezilor. Ține calea Moşului În seara Crăciunului. Ține

COCamelia Oprița

0

0

O steluță-ntârziată Ce din nouri s-a desprins, Umblă pe un vânt de gheață... - Vezi, copile, cât a nins?! Văd, măicuță! Parcă-i vată Și sclipește în lumină, Iar steluța-i fermecată, Lunecând

COCamelia Oprița

0

0

Curg din ceruri flori domnești, Veni iarna cu poveşti. Noaptea-i albă ca o coală, Stelele au vise în poală. Este albul necuprins, Parcă Dumnezeu a nins O planetă înstelată Din eră

COCamelia Oprița

0

0

Am căutat în cărți și-n mii de pagini scrise Soluții pentru inimi și porți spre paradise, Dar am uitat că suntem făcuți din lumi diferite, Din taine nespuse și căi neîmblânzite. Alegem după norme,

COCamelia Oprița

0

0

Umbra amurgului se odihnea aseară pe mâinile mele, aceeași umbră ce stinsese arșița pietrei din brazda dogorită de soare a cuvintelor rămase singure între paginile șerpuite ale timpului. Acest

COCamelia Oprița

0

0

La rosa e la felicità Le rose sbocciarono, E per un attimo ci amarono Poi, nel nulla, si persero. A un certo punto, Una rosa mi hai regalato Ma nelle mie mani, invece dell'alba, I rovi

COCamelia Oprița

0

0