Băsmăluța cu zorele…

I-am cusut măicuței mele

Băsmăluță cu zorele.

Narcise cu guleraș

Ce au chip de îngeraș.

Buchete de ghiocei,

Brândușe și brebenei.

Ochi de frezii parfumate

Ce zâmbesc înviorate.

Flori mărunte, colorate,

Le-am cusut în fir pe toate.

Și un flutur am cusut

Cu aripi deschise mult.

Mărgărit în doi cercei

Cu chenar din stânjenei.

Botine din toporași

Pentru micul fluturaș.

Să nu-i fie dor de ele,

Am cusut și turturele.

Ca să-i cânte azi în cor,

Cântece de mărtișor.

Zile rele să nu aibă,

I-am făcut din iriși salbă.

Pat de flori de primăvară

Ce-n curând or să răsară.

Dalii albe, viorele,

Minunate albăstrele

De culori și de lumină

Inima să-i fie plină.

Am mai pus și cocărăi,

Micșunele, bujorei

Cu rotunde fețisore

Și pași mici de domnișoare.

Iasomie-n cingătoare,

Zăvelci lungi de tămâioare,

O zambilă aplecată

Și sub ea alta culcată.

Din grădina cu răzoare,

Nu le rup fiindcă le doare.

Le cos frumos aici pe toate

Să rămănă neschimbate.

Până noaptea se-nstelează

Și luna îmbrățișează,

Înstela-voi părul ei

Cu rubini de clopoței.

Mi-a dat viață să trăiesc,

M-a învățat să vorbesc.

O mulțime de secrete

Mi-a depănat pe-ndelete.

Când zâmbeşte mama mea.

Nici-o floare nu-i ca ea.

Nici gingaşa Mǎrgǎrita

Nu-i frumoasǎ ca Mămica.

Mama mea cu suflet bun,

La mulți ani, cu drag îți spun!

Şi-am sǎ las o sǎrutare,

Pe mânuța asta care-

M-a hrǎnit, m-a fǎcut mare!

Băsmăluța v-a descris

Minunate flori, de vis.

Și le-a prins în mărțișor,

Cu iubire și mult dor.

Satul copilăriei și-a lăsat amprenta asupra formării personalității mele. Un om, oricare ar fi pregătirea sa profesională, își trage seva din sângele şi pământul ce l-au născut;

Nemărginită este recunoștința şi iubirea pentru cei care mi-au dat viață.

Ion Creangă este basmul românesc în care copilăria nu se termină niciodată –

din volumul cu același nume - Băsmăluța cu zorele -