Poezie
În zâmbetul adânc al primăverii
1 min lectură·
Mediu
Metamorfoză
Câte ferestre am deschis până am ajuns
la zâmbetul adânc al primăverii...
Ele mi-au trezit dorința de a-mi umple
golul ființei cu zbor.
În jur e metafora neastâmpărului:
mugurii au libertatea ca principiu,
iar primăvara urcă peste ruinele iernii,
salvând muritorii de singurătate.
Redevin speranță,
redevin timp curgător
în zâmbetul adânc al primăverii.
Am libertatea de a mă cățăra pe nori,
iar sângele... sângele mi se face muguri.
Deși plouă cu flori peste mine,
nu mă mai satur de cer.
Camelia Opriţa: volumul - Universul Iubirii - 2002
00991
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Camelia Oprița
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat