Poezie
Cronica sâmbetei: Uneori cineva crede că este incomplet dar este doar tânăr
2 min lectură·
Mediu
Introducere
Acest poem nu vorbește despre o absență, ci despre o naștere. „Uneori cineva crede că este incomplet, dar este doar tânăr.”
O singură voce se caută pe sine prin întuneric, pipăind marginile unei lumi prea mari, prea rigide. Este strigătul celui care nu a învățat încă să poarte greutatea luminii, dar care simte cum, sub carnea încă fragedă, râul începe deja să își sape matca. O confesiune ca o picătură de rouă suspendată între noapte și răsărit.
Motto:
Suntem făcuți din atâta noapte,
încât doar o picătură de rouă
ne mai poate aminti că existăm.
Uneori cineva crede că este incomplet dar este doar tânăr
O iluzie...
Te crezi incomplet.
Dar ești doar...
tânăr.
O țintă vie.
Sunt o ruină prăbușită peste mine.
Cineva strigă de dedesubt.
Cine?
Bucăți din propriul trup...
pe care nu le mai recunosc.
Ca după bombardament.
O voce din întuneric îmi șoptește:
Nu ești frânt.
Ești doar... cel de dinaintea formei.
O pagină albă.
Nescrisă.
Înaintea decretului.
Dar simt o lipsă. Grea. Mută.
Ca o matcă veche
părăsită de râu.
Lumea e prea mare, un front nesfârșit.
Iar eu...
sunt prea subțire.
Un fir de iarbă crescut în noroiul tranșeei.
Zgomotul acesta...
Zgomotul de obuze din mintea mea.
Nu este prăbușirea finală.
Nu.
Este curgerea mea.
Râul nu e secat,
abia coboară, violent, din munți.
E viața care își face loc prin piatră.
Atunci de ce naiba doare?
Fiecare atingere a luminii...
Lumina asta crudă, ca un trasor pe cerul nopții.
O rană expusă.
Direct în tranșee.
Fără pansament.
Mi-am dat seama...
Pielea mea nu a învățat încă
să se apere de soare.
Nu sunt dezgolit de moarte.
Sunt doar... proaspăt.
Abia născut din noroi.
Ei par stânci.
De neclintit.
Monumente de piatră în cimitirul ăsta ascuns.
Dar stâncile sunt deja bătrâne.
Încremenite. Ei nu mai pot crește.
Eu mă risipesc în fiecare adiere...
Pentru că sunt încă rouă.
O picătură de viață curată pe o țeavă de pușcă.
Aștept.
Armistițiul luminii...
abia începe.
Camelia Opriţa Di Roma / din volumul / Rândul celor care așteaptă ploaia
003
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Camelia Oprița
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 343
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 64
- Actualizat
Cum sa citezi
Camelia Oprița. “Cronica sâmbetei: Uneori cineva crede că este incomplet dar este doar tânăr.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-oprita/poezie/14206735/cronica-sambetei-uneori-cineva-crede-ca-este-incomplet-dar-este-doar-tanarComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.