Poezie
un pãianjen ţese raze sub felinarul meu
1 min lectură·
Mediu
parcã din ce în ce mai galben
ca şi cum l-ar prinde toamna obosit
iar nebunii ãştia de greieri cântã
de parcã ar avea conturile pline
copiii râd şi rostogolesc viaţa spre vârf
adolescenţii pun de-o gaşcã
fetele deja se viseazã zâne
adulţii fumeazã cu ochii în lunã
sau pur şi simplu hotãrãsc destine
doar doi bãtrâni îşi beau pensia la umbra morţii
cât sã-şi facã loc pentru încã un vis
pe o altã bancã trei babe împletesc clevetitoare
nu ciorapi nu mãnuşi nu fulare
ci un morman de vorbe înveninate
cât sã-l îmbrobodeascã şi pe cerber
în schimb cãţeluşii îşi cautã un fir de iarbã
sã-şi mestece durerile
iar un pisoi jucãuş prinde deja stele
pãianjenul îşi vede de capcanã
nu vrea sã agaţe luna
încã mai sperã sã vâneze rãsãritul
0010
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Gheorghe Calotescu. “un pãianjen ţese raze sub felinarul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14206437/un-paianjen-tese-raze-sub-felinarul-meuComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.