Poezie
utopiile şi mersul pe bicicletã nu se uitã niciodatã
1 min lectură·
Mediu
poate de aceea altoiesc cuvintele cu pulbere de zâne
şi împart fulgii când în oameni de zãpadã buni
când în avalanşe dezastroase cu spiriduşi hidoşi
cine sã mai înţeleagã logica absurdã a inimii
câţi neuroni sã se mai spargã în şoaptã
pânã dincolo de orice nebunie
pânã dincolo de orice vis potcovit aşa aiurea
cât sã-mi imput fiecare floare cãzutã la datorie
cât sã mai adun lacrimi de margarete depetalizate
de rãtãciri desuete şi întrebãri sinusoidale
când încã mai pot visa balene albe în oceane verzi
oare cât de adânc sã-mi sap mormântul
încât atomii de poet sã nu mai rãzbatã niciodatã
sã nu se mai insinueze înapoi în iarbã
sã nu mai comunice cu cerul prin rouã
sunt totuşi prea rãtãcit printre voi
deşi trãiesc cu senzaţia rãtãcirii voastre
în numele cerului
al apelor
şi al sfântului timp
aiurea
0213
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Gheorghe Calotescu. “utopiile şi mersul pe bicicletã nu se uitã niciodatã.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14205314/utopiile-si-mersul-pe-bicicleta-nu-se-uita-niciodataComentarii (2)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
Aici este primul: utopiile şi mersul pe bicicletãTudor Gheorghe Calotescu„utopiile şi mersul pe bicicletã” de Tudor Gheorghe Calotescu