nu gãsesc rãspunsuri lãcomiei

am citit cu plăcare acest poem scris pe un trend modern, mă refer, în special la ultima strofă, încadrabilă în curentul cyber poetry, apărut de câteva decenii la americani şi, ulteror, în toată lumea. Mesajul poemului este binevenit, într-o lume a lăcomiei şi dependenţelor, iar oaza aceea de linişte şi inspiraţie este un loc din care ar trebui să se adape toate sufletele, în urma unei căutări şi a unui proces purificator. Poeţii, desigur, îşi asumă această misiune, de cărăuşi pe drumuri spirituale, cărând esenţa vieţii şi a nemuririi, pentru a o da şi altora care nu au acces la oaza inspiraţiei. Un gest nobil! Da, drumul acesta poate fi intermediat şi de un link, dacă există curiozitate, dorinţă, nevoie. Şi mai cred că o lege a rezonanţei universale funcţionează până la urmă, nelăsând lucrurile doar pe mâna linkurilor şi a serverelor.

Un sigur lucru mai cred că trebuie revăzut în text, şi anume versul 3. Mie mi se pare că nesăbuirea din primul vers exprimă deja exagerarea şi extrema despre care vorbiţi.

Numai de bine!

cu plăcere, ulterior

Multumesc din suflet pentru feedback!