Poezie
prăpastia îmi aduce țipătul înapoi
1 min lectură·
Mediu
ecoul eliberator răsună ca un clopot în dungă
a lună plină a noapte a mii de licurici
deși între mine și fluturii nopții e doar un geam
dansul ultimei lor speranțe pare grotesc
se agață cu disperare de o rază de lumină
ca și sufletul meu de ideea de rai
într-un fel mă văd dincolo cu aripile franjuri
cu cioatele ascuțite de atâta zbucium
răsturnat definitiv sub o talpă imensă
aproape una cu tărâna o mână de cenușă gri
ca mai toate zilele în care număr schiop durerea
sunt vinovat pentru toate neregularitățile
nimic nu-mi mai iese rotund
nici măcar cercul
nici cel pe care îl rostogoleam copil
nici cel de pe care vă împart inima
001.132
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Gheorghe Calotescu. “prăpastia îmi aduce țipătul înapoi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14052928/prapastia-imi-aduce-tipatul-inapoiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.