Poezie
tatăl meu înjura totuși așa frumos
1 min lectură·
Mediu
un repertoriu cum rar mi-a fost dat să mai aud
începea mai mereu cu ceva de genul acesta
o evă evă
cu a dumezei care a dumnezeit pământul pe lumea asta
parcă întotdeauna era aceiași înjurătură
dar de fiecare dată era altfel
cu ceruri sfinți dumnezei și mai mereu eva
undeva în centru
ca miezul din dodoașcă
doar de la ea începe și veselia și tristețea
nimeni nu zice mai nimic de adam
doar el a rămas la fel de fraier ca la început
apoi îmi aduc aminte cum își băga mâna adânc în păr
până a chelit pe trei sferturi
dar gestul a rămas la fel și în lipsa pletelor
mama ei de viață cu a dumnezei care a dumnezeit pâmântul pe lumea asta
parcă îmi este dor să-i aud tirada de eliberare
și îmi dau lacrimile la naiba
de ce nu pot fi mai puțin sensibil
de ce nu pot să-mi bag ceva în lumea asta minunată
chiar dacă nu am un repertoriu așa select
când mă doare viață înjur ca un miner
001.182
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 175
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Gheorghe Calotescu. “tatăl meu înjura totuși așa frumos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14052393/tatal-meu-injura-totusi-asa-frumosComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.