Poezie
Puzzle imperfect
1 min lectură·
Mediu
Când ultimul val a redevenit ocean,
întinsul și cerul erau ca două pagini de oglindă,
ce aveau cotorul în orizont.
Iar eu, cu ochiul roșu de uimire,
nu mai puteam distinge albastrul cerului de al apei
și sentimentele de memoria lor.
De ce mă tulbura liniștea?
Tânjeam contrastul
sau textura?
Dacă degetele noastre de la picioare
s-ar uni într-un puzzle decupat imperfect
și ne-ar fi acolo cotorul,
ne-am suprapune inegal trupurile.
Cu urechea dreaptă
ți-aș asculta cuvintele
înainte să devină.
Bătăile inimii mele
ți s-ar imprima, Braille, în plex.
Iar cu privirea
mi-ai despica firele blonde în patru,
sperând ca unul alb
să-ți vestească primul meu rid pe frunte.
M-ai mai iubi
ca pe tine însuți
dacă m-aș dezlipi din dorința
de a te privi în ochi?
11097
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- CALINESCU MARIA
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
CALINESCU MARIA. “Puzzle imperfect.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calinescu-maria/poezie/14201284/puzzle-imperfectComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mai întâi, mi-au sărit în ochi (fără să îmi provoace vreo rană!) strofele a patra și ultima, care, deși originale, nu știu de ce m-au trimis, prin forma lor, la N. Stănescu.
Textul transmite și emoție, este și inteligent scris, adică are deschidere și curaj estetic, de la început până la final. Deși are o viziune modernă, mi-a plăcut că ai folosit în mod potrivit mijloace simboliste cum ar fi corespondența și sugestia. Cea mai originală este metafora cotorului, prin care întinderile de ape, cerul și perechea de îndrăgostiți devin astfel parte din textul/textura lumii.