Pământ de flori
Groapa săpată de toată iubirea care nu fusese sau nu mai era, mustea de noroi din pământ și lacrimi mute. Mai greu îmi era să te împing în groapă Întâi de frică să nu răcești, Apoi erai
Pe persoană fizică
„Al meu”, „a mea” mi-au sunat mereu ca o cratiță scăpată pe scări, deși aparentele drepturi din spatele lor - să-mi mobilez cuibul și să pup toate neamurile, de două ori într-o zi, îmbrăcată în
oX oY
Tu ești cel care a petrecut cel mai mult timp lângă mine. Îmi spui că încă mă iubești, chiar dacă mi-ai greșit și ți-am greșit. Când m-am așezat lângă tine, speram că simplitatea e
Un kilogram de cioară
Dacă mă vezi cum privesc în sus, printre crengile unui copac, te vei hotărî dacă mi-am pierdut mințile abia după ce vei căuta și tu ce văd eu. Și, din ce ai găsi acolo, ce ar cântări mai mult
Nu vreau smoothie, prefer păcatul "original"
Când ceea ce scrii despre ceva se potrivește și altui ceva, e despre rădăcina lor înfiptă în același Dumnezeu sau despre ochiul scriitorului? Genul acesta de gânduri mă deranjează când mă plimb
Manualul iubirii în fracții
Mă deschisesem larg, ca o carte de colorat, la pagina cu Cenușăreasa, care separa bobul de neghină, fără mănuși. Îți adusesem roșu pentru carne și verde pentru suflet. Dragul de tine îmi
Foc de paie
Aveam nouă ani, fiecare. Desenam singură inimioare în țărână. Te-am zărit și te-am întrebat dacă vrei să ne jucăm fazan prin gardul care despărțea satul meu de stuf de orașul tău cu bulevarde
Am luat „mat” la șotron
Zugrăveam cu antimucegai odaia minții mele o cameră albă, fără ferestre, unde frica era ordonată, iar dorul de viață, împachetat. Straturile de optimism, puse peste temerile scrijelite în
Pinocchio
Sufli în tortul cu multe lumânări. Îți atârnă ochelarii grei pe nas. Ți-am adus cadou un monoclu; am suflat în el și l-am șters de rochița mea cu buline. Îl atârni, cu mâinile tremurânde, pe partea
Pagina fără febră
Ai ajuns o pagină în jurnal care nu mai are febră, doar planuri, ambiții și amnezie. Ai reușit să dizolvi și iubirea asta inventând cuvinte despre ea. Și cum să ți-o povestesc eu? Să
Muze in serie
Oare câte poete s-au născut din pasul tău, strâmb pe lângă jurăminte? Câte cuvinte de-ale tale au fost trăite și câte au ucis ceva ca pasărea Phoenix să poată zbura? De-aș fi fost măcar
Sănătate în incubator
„Cât de sănătoasă sunteți?” mă întreabă vocea a doua, al cărei nume nu-l cunosc. La adăpost e mereu cald… Ieși în frig și afli pe unde e ruptă geaca îi răspund aproape liniștită. Nu de frig
Metacogniția sucks
De fiecare dată când cineva apreciază ceva al meu sau făcut de mine, mă bucur ca la a doua venire pe lume. Iar în clipa următoare mă întreb: eu sau copilul meu interior? Cel care lua premiul
Dor vreo douăzeci de case
De pe Hașdeu 55 la 103 te voi mai plânge în gând. Și gata. Când mă voi împiedica, pentru ultima oară, de prag, durerea din deget mă va ancora în corp acolo unde lipsești de mult. Nu de
Gravitația privirii
Ochii tăi nu pot părăsi pământul pare o meditație, ancorare în plumb. Te urmăresc fără să clipesc, de parcă aș putea rata clipa în care dorul va învinge teama, când respirația ta și pulsul
Improvisando
Ascultă! Cântă vântul la adâncimi în suflet, ca la nai. Lacrimi udă, în si bemol, portativul fără dirijor. Dansăm. E ultimul refren. Falsăm, pe vârfuri, partitura. Te strâng la piept, mă
Cheia fără adresă
Când aveam ani puțini, mă simțeam mare, măsurată în responsabilitate, copilul cu cheia fără adresă, de gât. Niciun adult în jur nu dădea semne că poate lumina drumul sau strânge în
Triplu Toeloop
Cu mâinile -n noroi , visam să fiu patinatoare, În rochiță cu sclipici, să fac triplu Toeloop, să desenez libertatea cu vârful picioarelor. Preferam reprezentațiile
Șapte culori
Galben! Astăzi râsul meu o sa fie galben Si o sa se amestece cu roșul din inima ta, până cand o sa devenim portocalii ca două mandarine cuibărite sub brad. O sa verși albastrul gândurilor tale peste
