Călin Sămărghițan

Ioana, inoroaga este un fel de femeie, dar la asiduitatea cu care mă citești, sigur știai fără să știi.

Laurențiu, mulțumesc mult pentru atenție și semnalare publică. Le mulțumesc și celor discreți. Se știu. Nu cred că i-aș vrea diferiți, dacă ar fi măcar la fel de frumos împliniți cum au fost până acum, ar fi minunat. 40 sunt un prag. Nu e cum mi-am închipuit, e și mai frumos.

De-aia îi spuneam acele lucruri Veronicăi, fără să știe știind, mi-a scris în primul minut al zilei de azi, exact mesajul de care aveam nevoie. Toate vin atunci când trebuie să vină, vedeți? Fără să vrei, fără să calculezi nimic. Mulțumesc tuturor celor care mi-au dăruit ceva din frumoasele lor suflete, se știu prea bine, și celor care mi-au acordat, acum câteva zile, încredere aici pe site. Sper să nu-i dezamăgesc. Le mulțumesc și celor care mi-au dăruit și apoi au plecat, se știu și ei. Acum doi ani când am scris \"La margine\" nu mi-am închipuit nicio clipă că va fi poezia acestei frumoase treceri. A (re)venit neașteptat și la timp, ca orice lucru frumos. Iertare pentru off-topic, dar îngăduiți-mi aceste mici gânduri personale să le las publice. Fac parte din grandioasa poezie a vieții.

Veronica sunt foarte bucuros de atenție și că putem vorbi despre acest text; de ani și ani de zile îmi aștept un exeget. În legătură cu acel \"Eu\" din strofa a doua, este într-adevăr o \"lume\", nu este o persoană, ci este o persoană anume: Cine poate spune cu adevărat \"Eu\" despre sine? Exact, acolo e vocea lui Dumnezeu. Acolo vorbește Dumnezeu, Cel Care își \"omoară\" întotdeauna profeții. Ca pe niște lăcuste netrebnice. Da, pentru că ei deja știu și nu mai trebuie să afle nimic.

Profetul este, într-adevăr, un intermediar. Interesant cum spui: \"infrasacru\", nu m-am gândit.

La 1 m-ai înțeles absolut perfect, 100% accurate. Da, acel Sacru, îl omoară, ai înțeles.

La 2 adaug: Lumea are nevoie de profet numai în măsura în care îi este util, în cel mai desacralizat înțeles cu putiință, și aceeași lume îl va răpune, îl va ucide cu ură, convinsă de dreptatea ei, atunci când lumea va voi \"să-și dovedească supremația\", absolut exact.

La 3 am spus, este vocea lui Dumnezeu, singurul care poate spune \"Eu\".

Apoi, din nou exact: profetul e \"carne de tun\". La ultimul tău paragraf din comentariu, subscriu cuvânt cu cuvânt la tot ceea ce spui, atâta doar că eu nu știam de Thich Nhat Hahn, dar are dreptate.

Sunt absolut fascinat de interpretarea ta. Să știi că teologi fini n-au văzut aici, ceea ce ai văzut tu. Și impresia mea este că profetul nu-ți va spune niciodată că într-adevăr ai văzut, ci va arunca cu pietre după tine. Nu?

Să știi că te citesc și eu la virgulă, și am să mă pronunț. Acum mă duc să prind apusul în aer liber. Ar trebui să prind cât mai multe, mi-a urat mie asta, astăzi, cineva. Ca să țin minte.

Veronica, sunt absolut fascinat, surprins și bucuros că te-ai oprit la acest text care n-a prea atras nici o atenție la vremea lui, dar la care țin extrem-extrem de mult. Ai surprins cu acuratețe și revelația asumată (de profet, desigur), ideea de timp profetic de acolo, conexiunile ființei, distrugerea totodată cu păstrarea identității. Ești extraordinară. Absolut surprins și exaltat, după cum se vede! Din foarte multe motive. Mulțumesc foarte mult, încep să-mi reamintesc starea... mi-ai făcut o mare și rarisimă bucurie. Un frumos dar al primului minut din ziua de azi. Mă opresc aici, căci mă văd prelungind la nesfârșit acest semn de număr rotund și poartă. Nimic nu e întâmplător. Nimic nu e ceea ce pare.

Pentru textele în franceză aveți secțiunea respectivă. Urmăriți stegulețul.

Cred că o idee bună ar fi să pui gândurile astea la un loc, ca să stea grupate. Asta după ce se adună. Ar fi mai de efect.

De fiecare dată te răsfoiesc cu plăcere. Mă regăsesc bine în atmosferele tale. Îmi place \"niciodată\" în poezie, deși mi s-a reproșat asta. Aici e un text blânduț și fain.

Bine ai venit Aura și felicitări pentru debut. Se simte candoarea cu care ai scris și ceva îmi spune că nu ești la început cu scrisul.

O foarte mică obiecție la formularea versului antepenultim.

Mai mare atenție la corectură. Punctele de suspensie sunt trei, într-o singură serie. Spații după semnele de punctuație. Neavând aliniat e de preferat împărțirea în paragrafe. Ajută la citit și estetic ca aranjare în pagină. Are și proza pretențiile ei. Poate chiar mai mari.

Mi se pare, totuși, prea fragmentat textul.

Ana-Maria, bun venit și multă inspirație. Aștept cu nerăbdare alte texte. Trezește scribul!

Atenție la redactare (spațiu după semnele de punctuație) și la diacritice, inclusiv în comentarii. De exemplu ”vom rade” sau ”vom râde”?

Ai început binișor, dar pe parcurs te-ai stins și te-ai încurcat în cuvinte.

”a urî e vital” îmi place.

Nu mai repetați titlul. Încercați să vă desprindeți momentan de rimă. Știu că e greu.

Am timp. Așadar:

”Iubirea mea,
Se face liniște spre seară
și frunzele-s o oaste prăbușită
...
Iubirea mea,
adu-mi armura (dosită)
...”

Hm, măcar de un început. Ce ziceți?

Cred că trebuie o schimbare la fondul lexical. Și tăiat din prea multele explicații. Lăsați poezia mai liberă.

Poezia de liniște a mea, din noaptea asta primă. Sălășluind în ea ca-n pături moi de seară. S-asculți \"nisipuri albe\", \"tandrețea complice\", să te \"dezgolești până la iluzie\", acea margine inefabilă a propriei ființe surprinse.

Să străbați cu talpa goală a gândului drumul spre \"sângele apelor\", apoi să spui: da, aici voi sălășlui preț de o viață.

Fericirea e \"mișcătoare\", aidoma nisipurilor care înghit.

Da, e cam forțat și nu mai are efectul prim. Nu-mi mai prea place, căci finalul devine hilar și nici nu mai știu cum era prima variantă. Era ceva mai sobru.

Îmi cer scuze pentru inițialele din titlul comentariului, dar este de fapt un cod al meu ca sa-mi diferențiez analizele pe text, de \"ajutoarele\" de atelier.

Sunt tentat să-i drumul de la atelier pentru asiduitatea căutării unei forme. Am tăiat și eu două virgule și am pus o cratimă ca să scăpăm de o silabă în plus. dar rimele nu merg. Aș sugera \"o lume largă\".

Prima parte e zbor adevărat. A doua e o aterizare forțată care nu mi se pare prea inspirată. Cred că mai ales Bruce Willis e cam artificial aici. Deci și titlul l-aș vedea altfel. Puțin de lucru și o eliberăm din atelier. Sunt mare amator de înălțimi montane și ar fi păcat să le înnegurăm.

Încercați să scăpați de rima prea forțată și care vă încorsetează, dar și să evadați dintr-o perspectivă mult prea sentimentalo-patetică de a scrie. Ați lucrat la variante, dar mai este încă de lucru.

Bun venit. Fă cumva rost de diacritice. Ori soft, ori fonturi noi. Ori se pot folosi cele de pe site, la redactare. Corectează greșelile de tipar. Încearcă și niște poezii pentru copii, stilul de aici e foarte apropiat de așa ceva.

Încercați și altceva decât maxime și cugetări. Să vedem ce iese.