Călin Sămărghițan
Verificat@calin-samarghitan
„Nimic nu este ceea ce pare/ Nothing is what it seems.”
- deținător al primului și deocamdată singurului saluki din România, septembrie 2009, de la care moment scrisul a retrogradat pe locul doi. - Născut în 1969 la Sibiu. - Licențiat al Facultății de Teologie din Sibiu, 1992. - Studii la College of the Ressurection, Universitatea Leeds, Anglia, 1996. - Titlul…
Cu o mică obiecție: în cazul preotului este puțin probabil să fi folosit expresia de a trece \"în neființă\", decât numai dacă se urmărește neapărat ceva special prin aceasta.
Și mai am o întrebare, întrucât eu n-am văzut niciodată cum arată un scenariu autentic. Aceasta este forma grafică, aranjare în pagină, indicații scenice, ai chiar una de imagine etc. a unui scenariu, sau este scris după propria inspirație? Știu că se fac cursuri speciale de scenografie pentru așa ceva, iar un scenariu este mult mai pretențios decât o simplă proză, deoarece mai trebuie să aibă în vedere câteva principii pe care proza le poate eluda.
Altfel, proza ta merge bine peste tot aș spune, am să mai intervin când și când dacă voi avea ceva mai important de spus. Spor la scris.
Pe textul:
„Familia" de Lesenciuc Teodor
Pe textul:
„Ostrov (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El" de Călin Sămărghițan
Cronica de mai sus nu e defel o compilație și o știi prea bine, cred că ai dat la search de ți-ai tocit buricul degetului. Tu zi în continuare că eu te salut din mers. Hai, pa!
Pe textul:
„Ostrov (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El" de Călin Sămărghițan
Pe textul:
„Ostrov (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El" de Călin Sămărghițan
În continuare singura țintă a dumneavoastră este să mă atacați prin orice mijloace în tot ceea ce fac aici și faceți afirmații neargumentate: \"compunere\", \"distrat\". Sunt gratuite și nu au nicio greutate ori susținere. Faceți erori colosale și forțați interpretări absurde numai din dorința de a mă contrazice. Ei bine, nu mă contraziceți pe mine, ci îi contraziceți pe înșiși cei care au realizat filmul, spunându-le că de fapt ei au făcut altceva. Nu țin astfel de lucruri în fața celor care știu despre ce vorbesc. Ce spuneți acolo e vax-albina.
Și apoi, ca să vă explic eu acum ce înseamnă \"realism mistic\" trebuie să vă trimit la a.b.c.-ul celor mai elementare noțiuni de teologie și asta ar fi numai începutul. Dar n-am de gând să mă apuc să vă școlesc că nici nu aveți chef, iar eu cu atât mai puțin, vă asigur.
Pe textul:
„Ostrov (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El" de Călin Sămărghițan
Problema cu minunile \"puerile\" este o altă mare problematică a filmului. Ați atins bine subiectul, dar nu ar trebui abandonat atât de ușor. Tocmai părintele le face să pară \"puerile\" pentru a nu cădea în mândrie. Când ajunge la el tânăra aceea posedată, Nastia, părintele spune aproape șugubăț: \"Păi îl cunosc personal\" pe dracul ăla. Problematica naturii miracolelor este uriașă și nu poate fi epuizată într-o simplă discuție.
Nu aș spune chiar \"poezie\", ci accentuez acel realism mistic de care spuneam într-un răspuns. Poezia e altceva, părintele Anatolie nu face poezie la gura furnalului, el își câștigă acolo mântuirea. A lui și a celorlalți. Asta nu mai e poezie.
Vă mulțumesc și mă bucur că ați lăsat un semn.
Pe textul:
„Ostrov (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El" de Călin Sămărghițan
Pe textul:
„Ostrov (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El" de Călin Sămărghițan
Zefirelli oferă în filmul său un Crist ușor romantic, da, de tablou religios apusean, o perspectivă destul de sentimentalistă. Tarkovsky prin monocromia din \"Rubliov\" evită tocmai acest lucru, într-un spirit răsăritean ireproșabil. Contrastul e mai evident la Tarkovsky (v. călugăr vs. saltimbanc), Lunghin nu are contraste, el merge pe filmul simplu și direct, nemijlocit spre spectator. Deci cam pe lângă observația de mai sus.
Pe textul:
„Ostrov (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El" de Călin Sămărghițan
Întotdeauna citind cu plăcere și destindere textele domnului Cornel, îl salut cu respect.
Pe textul:
„Din Eminescu... (3)" de Rodean Stefan-Cornel
La fraza de început din al treilea paragraf (\"Pentru a descuraja...\") cred că ai uitat negația (\"să NU oficieze\"). Oricum, problema rămâne deschisă și are două aspecte: pe de o parte cel oficial, teoretic, pe de alta cel practic, de circumstanță.
Bine pusă problematica martirilor creștini din primele secole.
Bine temperat finalul, reținându-te de la a da verdicte. Subiectul nu se pretează la așa ceva.
Rămâne totuși un procent de 7%.
Pe textul:
„Considerații morale privind sinuciderea și moartea voluntară" de BILBA DANIEL
Are un stil diaristic, dar la dl Emilian Pal e întotdeauna mai artistic privit, căci nu lipsesc artificiile stilistice. Totodată și la nivel imagistic e foarte generoasă.
Partea a 3-a e surprinzătoare, ca un jurnal de știri, poate așa ceva se și vrea. Iar cea de-a 4-a eu o văd perfectă, poate datorită psalmului preferat de care amintește, dar mai ales pentru partea finală, în care reflecția e strecurată din aventura zilei unui om felinar.
Pe textul:
„lumini" de emilian valeriu pal
M-a impresionat mișcarea tectonică din străfunduri, tensiunea interioară din care ai scris și care se simte în spatele condeiului.
Pe textul:
„poem de neînțeles" de ioana negoescu
La \"stăpânul casei de spumă și aer\", cred că acel păianjen a dansat și v-a făcu o reverență. Totuși tărâmul Arahniei prinde viață pe alocuri chiar înfricoșătoare și m-a dus gândul la formidabilul film \"The Mist\", unde o lume paralelă o invadează, printr-o \"fereastră\", pe cea de aici.
Fantasticul de aici e bine îmbrăcat în haina lucidității și glisează foarte ușor pe coordonatele impuse de autor. Doar e o adevărată artă să nu rămâi prins în plasa ancestralului \"croitor\", nu?
Pe textul:
„Arahnia" de Emil Iliescu
Pe textul:
„cinci minute" de cezara răducu
Poetule total, minunată poezie de dragoste. Alunecarea dinspre autostrada asfaltului spre autostrada aceea interioară de suflet e fermecătoare. Geografia asta sufletească merită o contemplare atentă. Eu nu știu ce legi ai descoperit între cuvinte, de faci din ele înlănțuirile astea. Și nu știu nici găselnițele tale de gând de unde vin. De pe \"streașina Domnului\" poate, iar dacă \"valurile se întind pe țărm așa cum face uneori steaua polară\", trebuie că cele locuri sunt din basmul plutitor cu spiriduși poeticești.
Știi? În urma a ceea ce scrii rămâne întotdeauna, așa, o ceață ca de om.
Pe textul:
„Draga mea" de florian stoian -silișteanu
Este și un film despre aparențele care înșeală. De multe ori părintele Anatolie pare certăreț și trufaș, gata să joace farse celor din jur, dar asta doar pentru a-i face pe ceilalți să-și vadă păcatele. Părintele Iov înțelege aceasta și îi reproșează părintelui Anatolie, dar în acea scenă memorabilă în care biruiește smerenia, își cer unul altuia iertare. Este, de fapt, o vindecare (a părintelui Iov) care se întinde pe tot parcursul filmului și care era și cea mai dificilă, căci era vorba de o vindecare a sufletului.
Așa cum spui, credința are un rol esențial în înțelegerea filmului, la fel ca și cunoașterea spiritualității ortodoxe. În afara acestor tipare nu s-ar putea vorbi (coerent) despre film. Dar, aș îndrăzni să spun mai mult: chiar filmul te învață despre acestea, și nu teoretic, ci practic, prin gesturi zilnice urmărite pas cu pas. De fiecare dată când văd filmul descopăr noi și noi semnificații.
Precizare: în subtitrarile existente sunt câteva erori, unele chiar esențiale. Poate voi avea prilejul să vorbesc și despre ele.
Mulțumesc pentru precizări. Chiar eram foarte curios să aflu alte opinii, poate chiar care ar combate un astfel de film.
Pe textul:
„Ostrov (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El" de Călin Sămărghițan
1. În cazul Bulei respective, autoarea trebuia să vorbească obligatoriu și despre coșul cu morcovi proaspeți din apropiere.
1 bis. Eventual să facă să alunece profunda povestire cu subiect psihologic spre amintirea mamei eroului: \"Hai Bulișor, mănâncă-ți morcovii, și să vezi apăi cum fluieri!\"
2. Dacă Bulă tot se pricepe la arbori, ar fi trebuit să fie descris cu mâini puternice și piept mușchiulos, eventual o drujbă sub birou.
3. În cazul măturoiului genealogic, e scandalos că nu ni se spune dacă acesta era cu coada în sus sau cu coada în jos, ca să știm și noi unde-s ramificațiile.
4. Cititorul să fie avertizat că va fi vorba de o hipnoză în grup, căci greu mi-am revenit de sub privirea cu ochii suprapuși ai eroinei.
5. Unde sunt mâțele care crapă de firul roșu cu ciucurei? Că eu așa știu!
6. Și..., și..., las\' că vedem noi!
Pe textul:
„ Interviu cu vărul Bulă (I)" de Atropa Belladona
Pe textul:
„Ostrov (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El" de Călin Sămărghițan
Ștefan, se pare că l-ai văzut. Așa înțeleg din ce spui. Am să șterg P.S.-ul, dar când am văzut trailerul nu mi-a plăcut deloc atmosfera aceea de acțiune și suspans indusă de cascada de tobe.
Filmul este ușor de găsit și trebuie văzut, iar pentru un cinefil e chiar obligatoriu.
Pe textul:
„Ostrov (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El" de Călin Sămărghițan
Pe textul:
„Norman Manea a primit prestigioasa distincție franceză Ordre des Arts et des Lettres cu titlul de Commandeur" de Marina Nicolaev
