Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Săgeți în piept

2 min lectură·
Mediu
Foile din buzunar mi-s rupte,
ieri am rătăcit ultimul creion
și nimeni aproape, să-mi știe
sufletul rece, lumini de neon...
ooorbeeesc de-atâta singurătate
și nimic nu mai trece pe-aici,
nimic nu mai mișcă, nimic nu mai cade
decât stelele cerului peste mine, furnici.
Vezi ce-nseamnă săgeți?
Vezi ce-nseamnă departe?
Gâtui secunde și pașii de fier
ai nopții, ce fug, ce sapă cu gheare
în inima mea mâncată de ger,
de ape, de funii, de ne-aer, de noapte
adâncă și hâdă, hohotind a mister.
Tu nici nu știi, iubito
câtă adâncă uitare
mistui cu-n zâmbet
c-o vorbă,
c-un semn,
aproape de mine nicicând - ce prăpastie! -
ce pustiu se întinde
fără tine, stingher.
Nici apă, nici zumzet,
nici vânt, nici un sunet
în noaptea retrasă din cărțile reci,
nici o uimire nu-i mai aproape de mine
când iată: o stea, nu, ești chiar tu
cea care treci.
Trimite-mi poemele iubiților tăi
de odinioară,
lovește și sapă și-mpunge și bate
în trupul meu huiduit de poeți
ai viselor tale, ce stau și îngroapă
umbra mea rătăcind pe poteci
de vis
de-a scaldă
de-a mult
de-a mirare
că nimeni nu poate
să-ți aștearnă livezi.
Sunt fructele unei toamne uitate departe
sunt fructele mâniei albastre cântând,
când totu-i cenușă, nimic nu stă-n calea
deschisă de tine cu o clipire, cu-n gest.
Coboară în seară
dormi dulce departe,
în locul meu somnul să-ți fie
mângâiere și-alint.
054.331
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
232
Citire
2 min
Versuri
49
Actualizat

Cum sa citezi

Călin Sămărghițan. “Săgeți în piept.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calin-samarghitan/poezie/226119/sageti-in-piept

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
de astazi poti sageta critic textele autorilor si le poti evidentia pe cele care, dpv literar, sunt bune. te rog sa citesti din reguli instructiunile de instelare si ghidul etc. succes mai departe, asteptam critica, asa, constructiv, cum am binecitit mereu din partea ta.

ela
0
@florin-caragiuFCflorin caragiu
Mi-a plăcut foarte mult acest poem de dragoste. Neputința de a transmite, încremenirea, încapsularea, pustietatea creează un spațiu de rezonanță al strigătului de iubire. Suntetul este amplificat de interogațiile și metaforele în valuri. Fără hârtie și creion, poetul își scrie simțirile pe inimă: \"inima mea mâncată de ger,/ de ape, de funii, de ne-aer, de noapte/ adâncă și hâdă, hohotind a mister\". :i le scrie pe umbră, pe noapte, pe vis uimirea trezită de însuși chipul iubirii: \"nici o uimire nu-i mai aproape de mine/ când iată: o stea, nu, ești chiar tu/ cea care treci\". Chipul iubirii ce iese din ascuns poartă o lumină ce risipește întunericul, negura uitării: \"câtă adâncă uitare mistui cu-n zâmbet\". Iubirea cheamă cascadele sufletului, pune în abis, răscolește timpul și spațiul, deschide căi și porți ferecate:
\"Sunt fructele unei toamne uitate departe
sunt fructele mâniei albastre cântând,
când totu-i cenușă, nimic nu stă-n calea
deschisă de tine cu o clipire, cu-n gest\".
Este o zbatere dramatică, în care odihna nu poate fi aflată decât prin lăsarea în grija proniei divine ce săgetează inima cu somn-lumină, în condiția întrepătrunderii celor doi în lumina divină, în aproape-departele învăluitor al transcendenței prezente, condiție al cărei simbol poetic e somnul: \"Coboară în seară/ dormi dulce departe,/ în locul meu somnul să-ți fie/ alint\".
0
@florin-caragiuFCflorin caragiu
\"Își scrie pe umbră, pe noapte...\"
0
Mulțumesc Ela, mă onorează și-mi dau seama că mă și obligă. Mă va aduce mult mai des în paginile acestui site.
...și mai ales că vine odată cu această poezie.
0
Florin, privirea ta atentă a reușit să pătrunde meandrele poeziei. Te-ai oprit atât la \"cascadele\" poemului, cât și la întinderile poposirii lui între maluri, surprinzând ambele ritmuri, ambele chipuri ale acelei zbateri de care spui. Mulțumesc.
0