Poezie
Unde ești…
1 min lectură·
Mediu
ți-ar fi plăcut și ție la dezmățul zeilor
unde ești?
împins din piscul rațiunii spre un bordei
din groapa deznădejdii
am cules frugal iubire de marțipan
la cheremul zeilor
bronzată de coșmar ca o lopată
pertinentă
am început să distilez gânduri cu inimă
de isoscel
gând periscop
în roșu bandaj cu vele de azemut înfig
unghia haină un scutec de sudoare
în buricul nopții …
îmboldit iar în păcat spre un bordei
din groapa deznădejdii …
dacă eram cu tine
unde ești?
0105
0

de iubire
în incleștare
înlătură ceața, fugi, caută, singură să vină ar fi un risc
iubire \"cremoasă\", \"distilat\" de inimă geometric chircită pe ochiul triunghi atârnat de grinda bordeiului păcatului
și a deznădezdii
zeii plictisiți de cupele lor mai-întotdeuna pline, tu
orb
cauți la poalele muntelui cărarea să te întorci la piscul rațiunii
și nu-i bine
fugi după \"ea\" \"așteptata\", \"tu-așteptacul\"!
Cu drag și vin să te dregi!
Valeriu \"nu\" D.G.-aba!