Formol...

Am omorât timpul și-l păstrez la formol doar pentru tine... Ca să nu simt că m-au îmbrătrânit rugămințile împăienjenite... De zâmbete forțate și tristețuri nefondate... De iluzii crispate...de secrete demascate... Și îngenunchiez în mâini în fața ta căci picioarele mi-au fugit... Și te rog să mă scufunzi în nepăsarea ta... Să mor sufocată de incertitudini și crime... Timpul să reînvie prin moartea mea Tu să aprinzi o lumânare de regret la capul meu... Să-mi tai speranța și să o păstrezi la formol doar pentru tine...