Uitare...
Trecutul rupe pagini ingalbenite din vise... Vise rulate pe zidul lacrimilor impietrite... Lacrimi ce mi-au deformat naturaletea zambetului... Zambetul ce-l asterneam reflexelor privirii
Daca azi...
Dacă azi ți-aș spune tot ce simt…ți-aș cutremura tot universul… Trupul ți s-ar despica în miile de cuvinte de dragoste pe care mi le-ai ignorat… Glasul ți s-ar tranforma în gheața care-mi atingea
Ixodes...
piatră...curge lava prin crăpăturile ei...prelung...în locul unde este nimic...doar o urmă de nimic uitată de nimeni...arde? nu...este doar un nimic dureros...să fie culoarea din
Formol...
Am omorât timpul și-l păstrez la formol doar pentru tine... Ca să nu simt că m-au îmbrătrânit rugămințile împăienjenite... De zâmbete forțate și tristețuri nefondate... De iluzii crispate...de
monade...durere...noneu-uri...
Și dacă viața e alcătuită din monade Atunci aș crede că suntem monada din NOI... Și dacă viața e alcătuită din durere Atunci aș crede că suntem durerea din NOI... Și dacă viața e alcătuită din
Abluțiune...
absconsitate...aflicțiune...incapacitate...toate aceste stări la un loc doar într-un singur sclav ce, culmea...,îmi slujește drept acoperământ pentru acest suflet ocazional care poate mâine se va
blitzkreig
...asta este viața...doar un blitzkreig...care după ce trece...uneori lasă hematoame ienerente...uneori aduce fericire...alteori repulsie față de propriul EU...sau chiar dorința de a simți
Alter ego...
Subit mă simt condusă de o dorință machiavelică de a-mi suprima toate pornirile optimiste...vreau să nu mai gândesc...vreau să fiu comună și să nu fiu conștientă de mine însămi...vreau să fiu
