Burghelea Felix

Fantomele gandului meu nebun de lepre caustice bantuit, surghiunit; au ochii de jad prin care serpuiesc carenele, cavernele prea mult altruismului. Ielele puii de inger albastru din

Cine din tigrii ascutiti fura nervul Junglelor pentru imboldul mult-prea-calcinarii, Stigmatizarii cuvintelor ce nu vor sa se nasca? Si cine pentru culoarea visului magic de

Sunt pescarus si beau lumina sarata a lunii si o transpun in rime si vocale dar ma intreb poemele, sunt oglinzi adanc vorbitoare, preacantatoare, stihuitoare, sau sunt aripi si

Osiris si pisica luntrei ce s-a lasat momita de arcadele nebuniilor, blestematiilor lui Seth renaste ca un scarabeu din ascutimea, iutimea harismatica a piramidelor. Tri-triunghiul din

Se lasa gerul peste pajistile inimii mele, si-n mine lacrima e sloi. gandesc la doruri abisale la vise crizantemale dar nu sunt decat luminile neaprinse ale gandului meu

Mana cuvantului imi infometeaza intelesurile, Sangele sufletului intesat de stihuri, de intrebari, de chemari si visari orbecaie mut trecerea lui pe bulevardele inimii. rasuna in

Stelele incing fruntea noptii, norii plutesc cu aripi de pelerini adormiti, in bataia de clopot a beznei inima mea mediteaza-n Ornicul. Sub luna vivo eu azi si daruiesc in chip

O, n-am crezut vreodata sa aud plansul Poetului care-si lacrimeaza Intrebarile, Pamantul, Sperand, Visand sa-si imprime piciorul de vers in lutul lumesc si arid. O, n-am crezut

ritmul de dor, forta de zbor a sentimentelor din inima, din jar produce osmoza visurilor noastre incleiate, ingemanate, stralucind ca un manunchi de raze

Privighetorile plapande,oarbe, ne-au vndut prea-vazul din fruntile heruvimilor si pana in poala Maicii Domnului, ne-au vandut ochii imbalsamati cu tot cu lacrimi, ca sa plangem cantarea

mi-e dor, de-o schimonosire prin prefata sufletului meu parca de-un Eros al durerii, de-un Arbore dezradacinat. mi-e dor, parca din pricina fetei morgane de plansul frunzelor