Disperare
Pe Soarele tău Disperare, nu spune nici un cuvânt.
Femeie
Să nu mă scuipi niciodata femeie c-ai să... caisă.
Elegia Pustiului
Nurii discordiei croiesc armonia, sticks-ul e-un sange topit pe altare, gandul Pustiului creeaza mania, mintea trezeste soldati de visare, sufletul-ghimpe cersesete Lumina ruga si
Elegia Fachirului
Rugile izolate intre lacrimile tale de cristal sideral in care se rasfrang vapaile multicolore ale sufletului tau, m-au chemat sa-ti dezradacinez copacii dorintelor
A doua Elegie a Profetului
Glasul Profetului crispeaza religii, in gandul sau se metamorfozeaza fluturele viitorului care-si plange frunzele clipelor, isi adie lacrimile realului sangerand de sarutul patimas al
Elegia Profetului
Sangle lui Cronos resfira paginile stradutelor intortochiate ale gandului sau, prea mult adevar ii sugruma setea imbatandu-l perpetuu de prea-ningerea Destinului in cupa mintii, simte cum
Amagire
Se-ntoarce sarpele din sfere inalte cu pielea lui de turta dulce incearca-n san sa mi se culce ca prin nisipurile calde. Cu buzele de miere si limbile-i dulcete cu solzi de zahar ars, lipiti
Ghicitoare
Ce-mi cade in par de dor nepamantean din dor de amintire a existentei efemere? ...................... Carei supreme suferinte i se mai spune MELANCOLIE?
De-o bine facere de mama
Suflete? ceas secundar agatat de respingeri; Viata? un joc de-a binele spre bine pentru ele, nisipurile miscatoare dintr-o clepsidra. ........................ To be or not to
Elegia lunii
Setea Selenei zamisleste maree marea imi ploua delfini in pupile, sarea-i un jar naparlit de durere, marea-i un foc zugravit in suspinuri, sufletul-ocna navigheaza-n sirene germenul
Elegia isihasmului
Sarea isihasmului imi serpuie-n sange glasul copilului-suflet mi-l stinge, sexul istoriei musca absurdul, sabia gandului sugruma himere, lacrima rugii topeste pamantul tocul-cenusa ma
Elegia decaderii
Despoti de tunet zdrangane-n clipa paznicul sortii e mort de betie, sensuri sorbit-am fara miresme singele rosu-simbol ne-a mintit sigla imperiului meu se destrama glasul Luminii imi
Elegia decaderii
Despoti de tunet zdrangane-n clipa paznicul sortii e mort de betie, sensuri sorbit-am fara miresme singele rosu-simbol ne-a mintit sigla imperiului meu se destrama glasul Luminii imi
Fluviul cu spini
Fluviul cu spini siruia spre etern intruchipat ca destinul marii-sarii lacrimilor noastre de ruga. fusese cel ales sa poarte semnul divin. Fluviul cu spini isi amintea cum pulsase in
Aleteia
Ca un ascet de piatra inchistat, incrustat de chemari catre Tine O, Doamne, catre Tine Intreita Statuie a sublimei virtuti, datatoare de har; sufletul meu lipsit de cotloane
Adhesio Dei
Tacut, smerit-incremenit in ruga, inmuguresc cuvintele-n psaltire, in sfera sanctuarului de patimi al sufletului meu intind bratele ca pe niste crengi ce-ti ating cu mugurii gandului
Anghelos
Arcuindu-ma in arcul numit Metanoia, in scutul de ruga imi slefuiesc sagetile cu ascutimea intrebarilor ca sa le tintesc in sfera cerului. Si fara sa vreau un inger cade ranit in
Adevarat Doamne
Adevarat Doamne, cea muscat sarpele suflet, picior de foamea dintilor pre toate le patimeste dincolo de pamant? Adevarat Doamne cea muscat omul Lumina, Inocenta de foame raului pre
Ovidiu
Ovidiu tipat ascutit de pescarus intr-o turla a vechiului oras. Ovidiu o picatura de sange peste Cuvintele ce-si deapana Amintirile. Ovidiu e lepadatul pustiu cu gandul
Regret
De ce-ai ramas in poala mea iubito pe lespedea de vreascuri si lastare, Nu vezi, a gandului ispita se-opune amarnic si fara indurare. N-a ramas nimic din vechile visari N-o sa rasara
Prevestire
Sechelele din ranile Stigmatele de mai tarziu, mi s-au aratat inca din Geneze. Dar cine sa fi stiut ce pot naste Intrebarile Primordiale.
Rugaciune cu nimb de intrebari
Noapte-Gand Geniu Pustiu Samburii primei tenebre celeste, Sorbi-v-oi eu Lutul dintr-o palma de Har Candoare, Lumina, Credinta Crestina, din Cina Cea De Taina mi-o da; ridica-v-oi eu
Poesis
Daca n-ar fi Ea, EA, cu care acum fac Dragoste la nebunie; Pamantul ar ramane la fel, la fel de pustiu dupa trecerea mea prin Intuneric. ....................... n-ar rasari nimic dupa
Pro-contra ningerii cu miei
Degeaba tu albule, degeaba tu crinule faceti greva tacerii in regatul lui negru imparat. Degeaba tu albule, degeaba tu crinule fratii mei de carne tot se mai cununa cu voi. Dar degeada tu
