Laudaia-si
drumul pietruit
PreaSetoasei,
PreaSugatoarei
mele Lire.
Blestemaia-si
iluzia racorii
faramitata
de cel ce-mi racorea
Disperarile,
Asemanarile
drumurilor
Ma plamadeste
Tu Doamne
cu mana Ta
de-olar PreaSfant
cu Painea si Vinul
cu Carnea si Sangele
Lacrimii Tale PreCurate.
Ma Modeleaza
Tu Doamne
sa dau un sens
din lutul meu de vers
si
Ce paranteze
Supuse schimbarii,
Ce limonade
Indulcite cu miere,
Ce afroditi
Intariti de ambitii,
Ce amagiri de Iubire.
......................
este cuibul rasfrangerilor
Forta
Aici si muntilor
li se zdrangane in ghinde
cuvintele,
trosnind ca zarurile
fara fete.
Aici ti-am strigat
negutatorule de lacrimi:
M-am saturat
ca lumea
sa ne
Zidul ma cheama
sarea crisparii
in mine a nins,
vina strigarii
la tample
si subtiori,
cu catran mi-a prelins;
sunt Eu,
Omul,
Pomul, ce roada Luminii
si-a stins;
suflet fara teama
Eu
Decorul,
efemere iluzii
de mucava;
Stradutele tapetate
doar cu chipul
talpilor,
visurilor mele,
rugaciunilor mele
catre Adevaratul Scenarist.
Daca cerul e fals
atunci de unde
Doamne al
Mama, dansul tau nu staruie
Nu ma mai tine parca-n araci
Visul tau acum mi-l naruie
In saraca mea cetatuie
Numai ochii tai plapanzi si dragi.
Scari tu ai sapat in mine
Scari de sange si de
Crucea cea Sfanta
astazi e gest funerar,
lumea nu mai incanta
sprijinul este in zadar.
Frunti fara vise
privesc iubirea cu ura
Raiurile sunt promise
in gandurile lor Schimonosite
de mama
Orient,
copilul tau
inca va mai plange
crucile voastre
facute cu mana stanga
a sufletului.
Buzele tale
Copila,
nu spala nici astazi
gustul amintirilor
forta stromatelor
vechilor tale
Versul meu gingas
albea mustata ingerilor plesuvi
si ingenunchea
cand aura aceea inecacioasa
deborda in liniste
din vioara centrala,
din arcusul mirific.
Abia daca mai putea
Prietene
mi-ar fi deajuns
macar speranta,
ca-ti va lacrima
macar Bunatatea
Cuvintele mele.
...................
Dar n-am ce sa-ti cer
ne-am sculptat
Catacombe
chiar si intre noi
Pustiii.
Arlechinii plangeau
dansul crispat
al zeului lor,
sub o alba chemare,
spre o neagra visare.
Parca ieri tropoteau
pe scenele vietii
umbrind cu zambetul lor vag
fara rosu chemarii,
fara
Copiii absurdului,
bastarzii paradoxului
inca mai joaca zarurile
ochilor lor negri-abanos
in pustia desertaciunilor,
in desertul beduinilor
gandului ei.
Linia vietii
de pe palma sufletului
Visul
Impletea din puful
penelor de inger
roba linistii lumii.
Pacea
inlantuita-n curcubeu
ningea in ochi
topindu-se in lacrimile
Strainului,
Necunoscutului.
Strainul
se ineca in
Fara tunet
in colbul vremurilor,
limbile despotilor
rotunjeau fetele sabiilor;
ochii tiranilor
topeau d-albul armurilor
ca sa le preschimb
in rasuflate flaute.
Nu uita mama
laptele
Nu,
nu vrei s-auzi cand arborii
te striga cu frunzele lor,
cu paradoxurile lor,
sarutandu-ti talpa
nepasatoare si rece.
Nu,
n-ai crezut
ca ploaia cerseste
fruntile omenilor.
Si, chiar
Adevarat
spun tie
copile nenascut,
focul nemistuit
al ochilor tai
de safir aburind
imi chinuie ochii,
imi inlantuie irisii,
imi impleteste ploapele
ca sa se joace
cu lacrimile mele,
ca sa
BF