Bratu Ana Larisa

Îngerii își limpezesc mâinile În pântece calde de femeie Și plămădesc acolo rădăcinile Unei cunoașteri fără cheie. Se șterg cu norii pe care-i culeg Din furtunile durerilor femeiești Și

La mare, pielea ta miroase-a soare A răsărit, a pescăruși în larg- Și a răspunsuri, și a întrebare A valuri ce de mal se sparg. La mare, pielea ta miroase+a soare Și a nisip de raze plin Și a

Suntem urma părinților noștrii Călcăm cu talpa moale în noroi Pe-aceleași căi spre lume și spre aștrii Pe care ați călcat cândva și voi. Noi nu venim spunând că suntem totul Noi nu venim

Iată caii alergă peste câmpii parcă zboară din aripi de ferigi din crengi de copaci din lumile în care zaci pentru a nu știu câta oară. Și tu rămâi întors cu spatele în tină ești obosit și

Am văzut sfârșituri de lume Și le-am simțit cu tălpi desculțe În liniștea dintre furtuni vi le pot spune. Și le-am păstrat pentru mine și cei Care vor veni după mine În gropa memoriei comune

Câinii s-au întors în lupi flămânzi Înapoi ca-ntr-o cămașă veche Și nestându-i omului pereche Și uitând c-au învățat să fie blânzi. Ochiii lor mai vechi și mai sticloși Vânătaia

Zmei albi zboară peste văi Coboară pe treptele nebănuitelor căi. Uneori ne mai pierdem și noi printre nori, Îmbătați de atâtea culori. Un război nevăzut, luminând agresiv, Orice urmă de apus,

Tu ești cel mai frumos vers din poeziile, Pe care nu le-am scris, dar le-am visat În nopțile în care m-am înspăimântat Aiurea, din toate neroziile. Tu esti cea mai frumoasă culoare Cu care

Umbrele tale, pe unde niciodată nu mai treci, urmele pașilor tăi, încă ude, încă reci. Respirația ta, pe unde niciodată nu mai vii, lucrurile trecute, pe care deodată, nu le mai știi Mâna

Candela aceasta părea că s-a stins,, Uitasem că eu am stins-o-ntr-o seară, Când venit pe patul meu, întins, Ai stat cu mine s-o lăsăm să piară. Eu, desigur, uitasem cumva, În bucuria pierderii

Degeaba iubesti, imi spune cineva din mine, Degeaba iubesti daca nu ierti Si daca tot ceea ce ai in tine Nu e un mod sa dai, ci sa te certi Degeaba iubesti, imi striga in lacrimi Daca nu dai

Imi e foame de somn Dar mi-e frica sa dorm Mii de vise de om Vreau sa pot sa adorm Imi e foame de vis Si sa fiu ce-am promis Sa-mplinesc ce e scris Si sa cred tot ce-am zis Imi e dor sa