Poezii

Din ochiii primăverii răsunau cireşi Prin anotimpuri pline de-ntuneric, Prin veghea noptii, albatroşi întorşi Roiau în albe dâre de himeric. Din ochiii limpezi, fantomatic alb Ardea sub vremi

BLBratu Ana Larisa

0

0

Vino dincolo de mine Răbufnirile discrete Dorm adânc, sub riduri fine, Fantezii cu siluete. Şi dansează ca din muzici, Note evadînd în fire, Şi întruchipând fiinţe, Trec în forma lor

BLBratu Ana Larisa

0

0

O să vina toamna cu lungi insomnii, Cu nori aruncați peste-acoperișuri, O toamna rugină, în care devii, În văile albe de sub zmeurișuri. O să vina toamna, cu parcuri ecou, Sandale în

BLBratu Ana Larisa

0

0

Casa mea, înfiptă bine, În pământul strâns, Un adăpost peste destine, Sub care toate ploile au curs. Casa mea, cu rădăcini Și trunchi de humă, Casa mea, surdă de străini, Sub străji de

BLBratu Ana Larisa

0

0

Curgeau râuri Peste plapuma veștedă care te-nvelea. Și toată pădurea își întindea Rădăcinile Sub așternut. Totul mirosea a început Iar tu învățasei să miroși A toate pădurile O să te

BLBratu Ana Larisa

0

0

Disperarea orbă-a pietrelor de ploaie, Fremătând sub norii tineri și grăbiți, Zarva răbufnită de sub mușuroaie, Ale unor arbori ce-au căzut trăzniți. Se aud ca boabe, strugurii de

BLBratu Ana Larisa

0

0

Am buburuze și lalele În vârful firelor de păr, Și ochiii boului îmi înfloresc, Rotunzi, sub ochii mei de măr. Pe lângă tâmple, Furnicile se plimbă, Urechea o străbat și dau s-o umple,

BLBratu Ana Larisa

0

0

Ploaie în București pe fereastra dinspre curtea interioară de la Universitate porumbeii stau înghesuiți pe grinda melancoliei. Și memoria E o streașină mucegăită a sentimentelor Þinute la

BLBratu Ana Larisa

0

0

Cum numai întrebarea, mai stăruie-n oglindă Reverberând silaba, de care să se prindă În glaciarul alb ,de dimineți de soare Când numai întrebarea ,răspunde la-ntrebare. Cum numai timpul rece,

BLBratu Ana Larisa

0

0

Unde să te întâlnești cu Dumnezeu Altundeva decât Printre dărâmături și dezastre.

BLBratu Ana Larisa

0

0

Unde să te întâlnești cu Dumnezeu Altundeva decât Printre dărâmături și dezastre Acolo îi plce să stea. Bucuriile nu îl determină Sa se scoată din sine Ca o mănușă întoarsă pe dos De aici

BLBratu Ana Larisa

0

0

Două frunze se aleargă În ninsoare, Uitate din toamnă În pântecul zăpezii. Una dintre ele Nu vrea să fie prinsă, Și aleargă cu înfrigurare, Ninsă.

BLBratu Ana Larisa

0

0

În barcă era un pescar rătăcit În lumina inconștientului său. Luna oglindea apa gândului meu Care se scurgea în mine, Prin oase și prin vine, Prin acoperișuri și ruine. Pescarul cobora

BLBratu Ana Larisa

0

0

Deseneză-mă copilă! Cu mâna ta nefirească de crenguțe de tei, Cu lumina mea oglindită În strălucirea ochilor tăi. Desenează-mă copilă! Cu găurile sufletului meu Cu apa asta cât un

BLBratu Ana Larisa

0

0

O imagine de sine Cine ești tu? De unde vii? Nu pot să te chem Nu pot să te ademenesc Nu mă pot încrede în tine Nici pentru rău Cu atât mai puțin pentru bine.. Vii când vrei Mă faci un

BLBratu Ana Larisa

0

0

Am nevoie de mirajul olarului. Am nevoie să sap într-un lemn. Am nevoie de interiorul farului, Din care-n nopți luminile se cern. Vreau sa incendiez toată pășunea, Și să simt pământul care mă

BLBratu Ana Larisa

0

0

In elesteeele somnoroase De matasuri verzi, canta greieri Refrene tacute ale gandurilor Care imi alearga prin creieri Vara inca se scurge pe campii Din raze de soare Dar va fi trecuta cand

BLBratu Ana Larisa

0

0

Mai cerne din cer Zăpezi topite-n măsură Care sub gloria rădăcinilor pier Pentru hrană și pentru căldură. Mai răstoarnă norii de ape Ape distilate cu semințe de grâne Din care rodurile să

BLBratu Ana Larisa

0

0

Plouă cu lumini Mărite prin lupa stropilor de apă Boii carului mare din ploi se adapă Și-n secetă mănâncă spini Plouă vertical Armata apei se aliniază: Drepți! Plouă pentru și pe lângă

BLBratu Ana Larisa

0

0

Dezastrele sapă în noi Cu lopeți de îngeri desculți Și ne duc într-un lacom convoi Dintre cei puțini între cei mulți Dezastrele ne destructurează Și ne desfac, și ne refac în loc Ne decojesc

BLBratu Ana Larisa

0

0

Când învăț greșesc puțin cu moderație și când am învățat greșesc mai mult ca o compensație Ca un copil care abia masoară distanța dintre bine și rau dintre sine și lume și ar vrea să-l

BLBratu Ana Larisa

0

0

Te caut pe-ntuneric și te cer Te-ntrezăresc ca pe fantome surde Și teama negăsirii se ascute Când luna albă se străpunge-n ger. Cu lumânări de suflete aprinse Te bănui și suflarea ți-o

BLBratu Ana Larisa

0

0

Oamenii ne mor din îndurare Din resortul revenirii-n noi Din celule și din îngâmfare Și din carne in noroi. Oamenii ne mor din nepăsare Din credința că suntem aici Din lumină și din

BLBratu Ana Larisa

0

0

Știu frica din nevoile ancestrale Seduse de conștiință pentru sublimare Și acoperite, supuse, în esență bazale Pe cât de temute, pe atât de banale. Știu lupta, o exersez cu sârguință Crezând

BLBratu Ana Larisa

0

0

Îngerii își limpezesc mâinile În pântece calde de femeie Și plămădesc acolo rădăcinile Unei cunoașteri fără cheie. Se șterg cu norii pe care-i culeg Din furtunile durerilor femeiești Și

BLBratu Ana Larisa

0

0

La mare, pielea ta miroase-a soare A răsărit, a pescăruși în larg- Și a răspunsuri, și a întrebare A valuri ce de mal se sparg. La mare, pielea ta miroase+a soare Și a nisip de raze plin Și a

BLBratu Ana Larisa

0

0

Suntem urma părinților noștrii Călcăm cu talpa moale în noroi Pe-aceleași căi spre lume și spre aștrii Pe care ați călcat cândva și voi. Noi nu venim spunând că suntem totul Noi nu venim

BLBratu Ana Larisa

0

0

Iată caii alergă peste câmpii parcă zboară din aripi de ferigi din crengi de copaci din lumile în care zaci pentru a nu știu câta oară. Și tu rămâi întors cu spatele în tină ești obosit și

BLBratu Ana Larisa

0

0

Am văzut sfârșituri de lume Și le-am simțit cu tălpi desculțe În liniștea dintre furtuni vi le pot spune. Și le-am păstrat pentru mine și cei Care vor veni după mine În gropa memoriei comune

BLBratu Ana Larisa

0

0

Câinii s-au întors în lupi flămânzi Înapoi ca-ntr-o cămașă veche Și nestându-i omului pereche Și uitând c-au învățat să fie blânzi. Ochiii lor mai vechi și mai sticloși Vânătaia

BLBratu Ana Larisa

0

0

Zmei albi zboară peste văi Coboară pe treptele nebănuitelor căi. Uneori ne mai pierdem și noi printre nori, Îmbătați de atâtea culori. Un război nevăzut, luminând agresiv, Orice urmă de apus,

BLBratu Ana Larisa

0

0

Sunt femeie Zilele mele se măsoară în grija pentru copii Și în vindecarea celor dragi Cu tot felul de cuvinte și alifii Învaț să spăl și să calc nădragi Să deschid lacăte fără chei Aproape ca

BLBratu Ana Larisa

0

0

Tu ești cel mai frumos vers din poeziile, Pe care nu le-am scris, dar le-am visat În nopțile în care m-am înspăimântat Aiurea, din toate neroziile. Tu esti cea mai frumoasă culoare Cu care

BLBratu Ana Larisa

0

0

Umbrele tale, pe unde niciodată nu mai treci, urmele pașilor tăi, încă ude, încă reci. Respirația ta, pe unde niciodată nu mai vii, lucrurile trecute, pe care deodată, nu le mai știi Mâna

BLBratu Ana Larisa

0

0

Candela aceasta părea că s-a stins,, Uitasem că eu am stins-o-ntr-o seară, Când venit pe patul meu, întins, Ai stat cu mine s-o lăsăm să piară. Eu, desigur, uitasem cumva, În bucuria pierderii

BLBratu Ana Larisa

0

0

Degeaba iubesti, imi spune cineva din mine, Degeaba iubesti daca nu ierti Si daca tot ceea ce ai in tine Nu e un mod sa dai, ci sa te certi Degeaba iubesti, imi striga in lacrimi Daca nu dai

BLBratu Ana Larisa

0

0

Imi e foame de somn Dar mi-e frica sa dorm Mii de vise de om Vreau sa pot sa adorm Imi e foame de vis Si sa fiu ce-am promis Sa-mplinesc ce e scris Si sa cred tot ce-am zis Imi e dor sa

BLBratu Ana Larisa

0

0