Poezie
Iarna cea mare
2 min lectură·
Mediu
In elesteeele somnoroase
De matasuri verzi, canta greieri
Refrene tacute ale gandurilor
Care imi alearga prin creieri
Vara inca se scurge pe campii
Din raze de soare
Dar va fi trecuta cand vei veni
In iarna cea mare
Ma tem ca n-am sa pot sa-ti dau
Tot ce vei vrea, ma tem ca voi gresi
Si nu-nteleg cum am sa pot scapa
De-aceasta forma de a te iubi
Ma tem ca n-am sa te ascult destul
C-am sa orbesc si am sa uit copile
Ca am trait si eu pentru povesti
Si c-am ravnit la focul din fitile
Ma tem c-o sa te doara, si-am sa stiu
Si n-am sa pot sa iau la mine raul
Si desi am sa te pazasc de focul viu
n-am sa te pot opri sa cauti haul
Ma tem ca nu pot tine langa mine
Aceste brate care ma lovesc
Sa-mi aminteasca dragul meu, de tine
Ma tem ca te iubesc cand te iubesc
Si stiu ca-n mine esti in siguranta
Ca dincolo nu pot sa mai decid
Te port cu grija si cu importanta
Si bratele spre tine le intind
Si-ti spun ca te iubesc incat ma doare
Ca nu-I un fel de a iubi la fel
Ca grija ta ma tine in picioare
Si ma aliniaza unui tel
Te-nchipui in luminaiernii lungi
Nascut din dor si din zapada vie
Si asteptand in casa sa ajungi
Te chem. Adeseori in poezie
In pantece ti-e candela sa-nchini
Lumina ochilor de tata care
Te strajuieste ca pe un destin
Ce trebui sa-si aleaga o carare
El te iubeste ca un orb si-n fire
I se desprind din ochi temeinicii
Si temeri, si caldura si iubire
Pe care nici el nu le-ar banui
Si esti un sol de pace si de soare
Cu zbaterile tale ne descanti
Si vii ca luminand o intrebare
Sa ne raspunzi prin tot ce ne arati
Cand auzeam ca nu se pot descrie
Aceste stari de-a fi si de-a trai
Credeam ca e-o-ncantare, o nerozie
Dar azi simt tot simtind ca vei veni.
001257
0