Poezie
Moștenire
1 min lectură·
Mediu
Suntem urma părinților noștrii
Călcăm cu talpa moale în noroi
Pe-aceleași căi spre lume și spre aștrii
Pe care ați călcat cândva și voi.
Noi nu venim spunând că suntem totul
Noi nu venim înțelegând mai mult
Dar știm mai mult și doar culegem rostul
Pe care l-ți sădit voi mai demult.
Noi spunem doar că suntem altă lume
Alt aer, altă respirație, alt zar
Ce se rotește- rele și în bune
Și cade-aleator, dar și bizar
Ducem sângele și coasta lui Adam
Cu fiecare viață și fiecare rost
În fiecare gând și-n fiecare gram
Știind ce suntem și știind ce-ați fost
Noi suntem, și trăim acest a fi
Fără să ne gândim la el în sine
Trăim ca și cum nu am ști trăi
Murim cu fiecare zi de mâine
Dar repectăm în felul nostru strâmt
Și deocheat că ne-ați purtat în voi
Și ne+ați adus o vreme pe pământ
Dând voie-acestui nefiresc război
Să stea și să se stingă între noi.
001659
0