Bot Eugen Iulian

Eu mă plictisisem, citind acest text. Nu pentru că scrii prost, ci pentru că rescrii aceeași poveste de dragoste
ratată pentru a nu știu câta oară. E unul și același poem rescris la nesfârșit. Pe alocuri, îmi lasă impresia
de deja-vu sau de autopastișare. Iar de pe la mijlocul textului trăirile descrise nu mai sunt credibile(nu pentru mine ca cititor).
Împreună cu dumnezeu și cu Eminescu(de umplutură zic eu) textul alunecă încet încet pe panta burlescului. Dincolo de
asta, e un text patetic,superfluu și dezlânat.
Mereu îmi spun citindu-te: „prea multe cuvinte”, prea multe cuvinte pentru a exprima una și aceeași
stare de neputință. Știu, mai sunt autori care scriu în maniera aceasta, dar care totuși au în spate proteism, consistență ideatică. Aici mi se pare că
lipsește așa ceva.


doar o părere


Eugen

Majoritatea formațiunilor tumorale (benigne sau maligne) la pacienți aparent
sănătoși sunt descoperite prin metoda ultrasonografică în condițiile în care
un cancer în stadiile incipiente poate fi doar suspectat dpdv biologic din analizele de sânge.


Eugen

19:17

O nemulțumire venită din faptul că textul de mai sus nu refelectă decât un sfert de adevăr/realitate, exagerând/îngroșând
cealaltă fațetă.
Spre exemplu, faptul că femeile-doctori investesc mai mult timp și bani în ecografie este un neadevăr.
Ecografia a ajuns să facă parte din bateria uzuală de analize, alături de hemograma, biochimie reflectând funcția
bazală hepatică și renală, markerii virali hepatici, sumarul de urină etc. etc. Ecografia joacă un rol
crucial în evaluarea unui pacient preoperator, indiferent de afecțiunea pentru care se operează. Deci,
faptul că tu minimalizezi rolul ecografie în evaluarea generală a unui pacient, mă face să mă gândesc
la un lucru: că nu posezi decât cunoștințe aproximative și superficiale despre metoda în cauză.
Apoi, mi se pare incorect să nu specifici în text faptul că examinarea ecografică depinde și de medicul care o
efectuează (cât de competent sau experimentat) e acesta.Și nu în ultimul rând depinde și de aparatul pe care
îl ai dotare (cât de performant este). Și multe alte aspecte mai sunt de luat în vedere, aspecte pe care
le-ai omis în text.


doar o părere
a unui coleg


Eugen


19:09

cât de argumentată, Emil, a fost aprecierea ta în subsolul textului „Sărbătoare”. Uite câteva mostre din aprecierea argumentată exemplar: „Putin cam prozaic, dar pot trece peste asta” ; „Stiu ca poanta de final nu e noua, dar nici asta nu ma deranjeaza” ...

Eugen

23:42

„Nu contest dreptul de a acorda steluta nimanui, dar m-as fi asteptat ca, macar intr-o singura fraza,
sa fie argumentata steluta(din punct de vedere tehnic, uman, teoretic si tot ce mai inseamna),
nu sa intram in dialoguri inutile despre ce inseamna divinate sau nu.”
Emilian Valeriu Pal

Emil, tu vorbești serios? Cum adică nu există o argumentare pentru steluță?
Prin comentariu pe care îl numești tu „dialog inutil”, am exprimat ceea ce
mi-a transmis mie textul lui Teodor Dume. Ba mai mult de atât, a făcut-o extrem
de laconic. Faptul că nu este o idee nouă? Dar ce este nou sub soare? Și dacă tot veni vorba de dumnezeu. Textul de mai sus al lui Teodor Dume, îmi zugrăvește
un tablou mult mai expresiv al lui dumnezeu, decât 10 texte lăbărțate semnate de x, în care
respectivul nu face altceva decât să se milogească la nesfârșit.


„Teodor Dume are poeme mult mai bune decit acesta. ”
Emilian Valeriu Pal

De acord. Teodor Dume are și texte mai bune decât acesta. Pe care i le știu și pe care le-aș fi însteluțat dacă aș fi avut prin 2008 sau 2009 nivel. Nu l-am avut. În schimb, de comentat l-am comentat, și nu numai pe siteul acesta. L-am comentat și depreciativ când a fost cazul. Pe tine în schimb nu prea te-am văzut comentând în subsolul textelor lui mai bune, și aveai nivel de steluțar
și atunci. Se pare că nu aici e problema reală. Dar văd cum te contrazici. Pentru că ai repetat de enșpe mii de ori că vei lăsa semne de lectură doar în subsolul textelor care îți plac. Uite că nu este așa.

Emil, eu zic s-o lași baltă, că măcăne.



Eugen

06.10.2014;
23:08

Vine o vârstă la care nu-ți mai permiți luxul unor mistere de după unghere.
În altă ordine de idei,
conținutul textului sau mesajul său nu se schimbă dacă îi dau o altă formă,
spre exemplu pe cea de jos:


Îmi amintesc de un străi ce-și amintea cu glas tare
cum îl sunase într-o noapte dumnezeu și îi spuse în
șoaptă fii atent în câteva zile vei avea un proces
pe care îl vei pierde pentru că ei nu îți vor spune nimic
iar tu nu vei avea de unde să știi data ora și numărul sălii
după vei fi nevoit să porți tot timpul în buzunarul interior
de la piept un cuțit și încă ceva să nu le spui că eu ți-am spus
pentru că ei oricum nu îți vor spune nimic
Însă tu să nu-i crezi.


Eugen

22:42

Dumnezeu servind drept țap ispășitor pentru ipochimenii lipsiți de caracter - cărămizi alcătuind viitoare bisericuțe fără
viitor.

Abia acum observasem că titlul celui de-al doilea comentariu nu încăpuse în totalitate în căsuța-i predestinată. Așa că am revenit cu
scuzele de rigoare.

Eugen

18:08

Ce ne-am face noi fără un țap ispășitor? câte complicații și autoflagelări și procese de conștiință dacă nu-l avem
la îndemână... Iar dumnezeu e un țapul ispăștor ideal, pentru că tace și nu răspunde la provocări. Pentru că el
nu se coboară la nivelul nostru. Și pentru că are lucruri mult mai importante de făcut. Și pentru că suntem mulți,
iar el e unul singur.

Aprecieri, pentru că v-a reușit un text curajos. Și ați reușit să spuneți multe prin cuvinte puține.

În opinia mea, un text de recomandate.

Eugen

18:05

apoi i-a întors spatele spunea la un moment dat cineva. Iar motivul pentru care a făcut-o, este lesne de dibuit între rândurile textului de mai sus.

Cred se poate evita repetiția din titlu și primul vers.


Eugen

17:26

Mulțumesc pentru lectură și aprecieri. Nu renunț la conjuncția „și” pentru că poemul începe din titlu, iar acel „și” face legătura între primul (titlul) și
cel de-al doilea vers.


Eugen

17:21

Întotdeauna am avut convingerea faptului că trăirea transpusă în vers, face ca un poem să prindă aripi. Mai ales atunci
când trăirea în cauză ne lasă cicatrici pe suflet, ne marchează(ca să nu spun înfierează).Din aceste trăiri ia naștere
poezia adevărată. Am rezonat în mod special cu imaginea celor 7 tavane de deasupra, cu cea a branhiilor, precum și cu cea a lumânării pâlpâiind în absența vântului interior și a celui de afară. Mă bucur că am avut ocazia să citesc acest text.

P.S. Ștefan, cred că primul vers poate fi formulat altfel, se poate găsi și o formulă (sau formă de expresie) mai fericită,
fără echivocuri.

Eugen

Marin, cunosc destul de bine riscul uzitării unor repetiții într-un text scurt care se dorește a fi unul
minimalist. Și de obicei nu cad în păcatul redundanțelor. Aici însă am făcut o excepție, încercând să pun
accent nu atât pe stare, cât pe idee. În altă ordine de idei, e vorba de un cumul de marote mai vechi,
întitulat „Recluziune”, text scris undeva prin 2006 și publicat site și pe hârtie la începutul lui 2008.
Text care în varianta sa veche, este ceva mai abscons dpdv ideatic, cu o țesătură pe cât de neomogenă,
pe atât de inextricabilă. Nu am făcut altceva decât să subdivizezi textul în cauză în 14 părți(la modul
utilitar), să-lsubdivizez și
să dezvolt pe îndelete fiecare marotă în parte, încercând astfel să-i apropii (pe text și pe cititor) de
înțelesuri. Nu în ultimul rând, fiecare text din acest grupaj este într-o strânsă corelație cu celelalte.

Mulțumesc de trecere și pentru semn, și mă mai gândesc la „delirul” semnalat de tine.

P.S. Îmi pare rău pentru răspunsul întârziat, am niște hackeri pe urmele mele și abia acum am reușit
să-mi recondiționez windows-ul.

Eugen

01.10.2014;
20:59

Răzvan, scuze că am citit comentariul tău cu întârziere. Comentariu care m-a amuzat teribil de mult. Tot ceea ce ai scris mai sus, încearcă să reinterpretezi
invers. Poate abia atunci vei reuși să te apropii de esența acestui poem.

Mulțumesc pentru lectură
și interpretări

Cu întârziere
Eugen

13:55

Liviu, mulțumesc pentru citire și apreciere.


Cu întârziere,
Eugen

08:24

Teodor, sunt parte imanentă din cotidian, dar ca să-l pot (de)scrie, trebuie
mai întâi să-l transced.

Mulțumesc
pentru lectură

Eugen

10:06

Răzvan, totul e mult mai simplu.
E vorba de una din multele seri petrecute într-un local din Cluj. Prin text am redat (sau am încercat
să redau) atmosfera de acolo, așa cum mi-a rămas imprimată în memorie. Tu vezi nouri și cer acolo unde nu este decât fum de țigară.

Mulțumesc pentru semn
și lectură.

Eugen

20:19

Teodor, destul de surpins de semnul tău de lectură ( la modul plăcut, binenînțeles) și asta cu atât mai mult cu cât, artistul
în cauză face parte dintr-un alt sistem, sistem cu care mulți de partea aceasta a prutului sunt familiarizați doar din
auzite.Desigur, sunt multe de spus despre acest artist(și nu numai despre el, ci despre toată pleiada de artiști din acele vremuri ALISA, AKVARIUM, DDT, NAUTILUS POMPLIUS etc. etc.) Dincolo de informatiile sumare de pe wikipedia și în general de pe internet despre acest artist, mulți dintre cei care s-au născut și au crescut în spațiul fostei URSS, și-au trăit pe viu anii de liceu și în general
adolescența sub ritmurile și acordurile acestui artist. Pe vremea aceea încă nu exista internet(din fericire), iar muzica
rock rusească din acele vremuri oglindește o stare de spirit, o revoltă tacită sau fățișă contra fostulului sistem sovietic.


O zi bună,
și mulțumesc încă o dată
pentru lectură și aprecieri

Eugen

14:58

Teodor, mulțumesc de trecere și pentru semn. Ai întrevăzut bine acele două planuri distincte.

Seară bună,
Eugen

22:23

care te cuceresc prin simplitatea, claritatea și directețea mesajului pe care îl transmit.
Oricum, e un grupaj destul de omogen din care m-au plăcut în special textele 1 și 3, chiar dacă în acestea aparent
faci uz de mai puține mijloace lirice decât în celelalte două. În acestea două nimic nu mi se pare a fi redundant sau
în plus.


o părere,
Eugen

19:20

Răzvan, mulțumesc pentru lectură și interpretări.

Eugen

01:46