Bot Eugen Iulian

Nache Mamier Angela, mulțumesc pentru citire și lăsare de semn.
Vă doresc o zi bună, weekend plăcut, multă inspirație și sărbători fericite.
Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen

Ela Victoria Luca, un poem extrem de sugestiv. Fără subtilități inutile.Foarte bine redată atmosfera de la primul și până la ultimul vers. Am citit, apoi am recitit. Trebuie să recunosc, lecturând str.3, am simțit un fior rece trecându-mi pe șira spinării.
Am tras și ceva învățătură de pe urma lecturii: să ne ținem departe de șerpi și șerpoace, cât de atrăgătoare n-ar fi aceste reptile, chiar dacă orientalii le atribuie puteri magice și divine, ori poate tocmai de aceea.

Cu stimă și respect, Bot Eugen

Fără pretenția unei analize exhaustive, remarc discursul bine închegat, imagini și expresii originale(unele din ele amintite de T.Constantin Georgescu), care oglindesc realitățile lumii ce ne înconjoară.
Rețin în mod special primele două strofe și a patra.
Ideea cu \"elegiile furate\" vine cumva să contrazică spusele lui Nichita cum că
poezia este singura comoară nejefuită a omului, care încă n-a fost jefuită.
Îmi aduc aminte totodată și de refrenul unei piese muzicale mai vechi,
aparținînd celor de la Spitalul de Urgență:

\"Foaie verde și-o lalea,
fie pâinea cât de rea,
chiar aici, în țara ta,
tot ți-o fură cineva\".

mișcător acest poem despre ființele umane aflate în amurgul vieții sale, despre persoanele în vârstă care își poartă de grijă unul celuilalt, despre iubirea pe care și-o poartă, despre oamenii bătrâni care redevin copii.
Am citit cu plăcere tot textul, nu am preferință pentru un vers anume.
Aș avea doar o mică obiecție la versul
\"Bătrâneii
se sprijină unul pe altul
Nedespărțiți\"- prepoziția \"de\" parcă s-ar potrivi totuși mai bine în context.
A, și mai aveți câteva typo și câteva diacritice lipsă
da cred că le găsiți dumneavoastră.

Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen

onorat și totodată bucuros de vizita dumneavoastră.
Acest text (pe care l-am mai postat și pe alte site-uri)nu mă mulțumește pe deplin, am mai spus-o, dar comentariul de mai sus mă scutește de corvoada explicațiilor pe marginea lui. Ați înțeles ca nimeni altul, poate, că acea ură de fapt nu e ură, e un sentiment exacerbat, dus până la extrem, de iubire:față cuvinte, față de limbă...

Încă o dată,
vă mulțumesc pentru netăcere

Să aveți o seară frumoasă

Cu stimă și considerație,
Bot Eugen

cu propria singurătate. Căutarea lui Dumnezeu în sine și regăsirea lui în ceilalți. Remarc sinceritatea discursului liric, precum și stilul confesional al acestuia.
Am reținut în mod special începutul poemului
\"de multe ori
lucrurile mici par mai frumoase
decât cele mari
la fel și cuvintele simple
se prind ca un scai de grumazul sufletului\"

precum și pasajul care începe
De la \"n-am postit niciodată\"
până la final

Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen

mulțumesc pentru trecere și semn. Acest text în forma sa inițială era mai lung.
Am încercat aici o formă mai concisă a textului.Încercare se pare că ratată.Orice sugestii sau sfaturi sunt binevenite.
Cu stimă și prietenie, Eugen Bot

sm semnat,
Bot Eugen

ți-am urmarit cu multă curiozitate textele postate până acum pe situl agonia ro,
chiar dacă nu am lăsat nici un semn.Sincer, e o veste tristă că ai hotărât să ne părăsești. Poate, totuși, te răzgândești?! În mare parte, am fost de acord sau cel puțin am rezonat cu ideile din Jurnalul Mediocrității, legate în special de neant și disperare, singurătate și Dumnezeu

Ligia, pentru poemul acesta pe care l-am citit cu mare plăcere.Prima strofă mă duce cu gândul la următorul vers:\"Păstrează, fiule, tăcere,
în amintirea viitoarelor cadavre...\"
o îngesuială mare de adjective în ultimele două versuri din a 2-a strofă.
cuvântul femelă, în context, nu știu de ce îmi repugnă...
În ultima strofă, parcă supără urechea
repetarea lui \"ăla\". poate, s-ar putea renunța la \"ăla\" din urmă.
În rest, cu plăcerea lecturii, Eugen

Mulțumesc de sfat,chiar uitasem de acele spații,deși textul în sine nu e încă finisat și are nimeroase lacune.O seară frumoasă,cu stimă și respect.
Bot eugen

începutul e frumos,mi-au plăcut primele două strofe.
La ultima eu cred că mai trebuie de lucrat.
(versul doi e prea lung,
iar \'nisip\' nu rimează cu \'strig\'.
Există o discordanță între titlu(în engleză)
și text.Titlul nu se potrivește.
E doar o părere.

Într-adevăr,textul tău ne-a adus o veste trista,dar cum bine-ai zis si tu,îi vom simți prezența ori de câte ori vom asculta muzica celor de la Pink Floyd,chiar dacă nu-l vom mai putea vedea.Textul tău a răscolit în mine amintiri și întâmplări din studenție.Chiar dacă perioada lor de glorie e apusă de mult,mă bucură nespus că încă există persoane(nu din generația maneliștilor,desigur)care încă mai ascultă muzica anilor 70-80.Timpul e o dovadă vie că adevărata artă nu moare.Și-acum când mi se întâmplă să am timp liber,ascult cu aceeași pasiune nedezmințită ca în adolescență ANIMALS(albumul),The DIVISION BELL ori PULSE.Uneori,când am o zi proastă,vin acasă,îmi pun caștile și ascult The Wall și îmi trece.Vizionat filmul omonim de nenumărate ori.Rămas cu o impresie puternică de pe urma imaginilor și coloanei sonore.Să ai o seară frumoasă,Leonard si îți mulțumesc pentru text.