Jurnal
Ultima scrisoare
\"Jurnalul Mediocrității\"
2 min lectură·
Mediu
Nimic nu mă diferențiază de semeni. Nici suferințele, singurătatea, beatitudinea sau dăruirea nu suportă comparații vis-a-vis de trările celorlați. Nu s-a schimbat nimic de la geneză în umanitate. Doar evoluția a avut efect asupra minții și a clișeelor ei. Nu cred că o carte citită în plus, asumată și încastrată în rigorile rațiunilor mele pot face diferența. Cui îi folosește mai multă înteligență, când identificarea ei în tine înseamnă preludiul unei sete permanente de cunoaștere? Sufocarea provocată de întrebările care îți macină ființa, disponibilitatea semenilor spre împărtășirea rațiunilor lor existențiale, a suferințelor lor, nu ne va fi îndeajuns niciodată. Oricât importanță am acorda comunicării, îi anulăm complet efectele prin eludarea sincerității. Nu îmi este de nici un folos defularea publică pentru că singura valoare este autentiticitatea. Autentic poți fi numai în singurătate, la fel cum lacrimile au gustul fericirii sau amărăciunii numai ascunse lumii. Confesionarul meu a fost umanitatea, căreia i-am adus prin recunoașterea vinovăției de a fi om, nihilismul vieții. Nu poți fi condamnat pentru un exil autoimpus. Singura vină care-ți rămâne după fuga de lume, este substituirea prețuirii celor dragi cu amărăciunea. Mi-am asumat dement toate prăbușirile, nimcnicia și minciuna, iluzia fericirii sau a împlinirii individuale, astfel pot suporta și amărăciunea celor dragi. Vă las cu amintirea reverențelor mele.
*
Aș putea continua la infinit. Opresc fludizarea cuvântului și a expresiei, pentru a nu suporta ulterior o conversație cu mine sub asediul regretelor. Acesta este penultimul meu text public. Am promis „Orbul și idealistul (IV)”. Va sosi curând și acest text, care se va identifica cu ultima mea confesiune literară publică.
Reverențe,
eu.
Cluj Napoca
martie, 2009
*
Aș putea continua la infinit. Opresc fludizarea cuvântului și a expresiei, pentru a nu suporta ulterior o conversație cu mine sub asediul regretelor. Acesta este penultimul meu text public. Am promis „Orbul și idealistul (IV)”. Va sosi curând și acest text, care se va identifica cu ultima mea confesiune literară publică.
Reverențe,
eu.
Cluj Napoca
martie, 2009
055.340
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin otrocol
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 269
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
florin otrocol. “Ultima scrisoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-otrocol/jurnal/1828048/ultima-scrisoareComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EȘdomnule florin, acest text m-a emotionat mult. am invatat multe de la dumneavoastra si multumesc pentru fiecare cuvint asternut pina acum pe acest site. nu stiu de ce pling acum.
0
BIți-am urmarit cu multă curiozitate textele postate până acum pe situl agonia ro,
chiar dacă nu am lăsat nici un semn.Sincer, e o veste tristă că ai hotărât să ne părăsești. Poate, totuși, te răzgândești?! În mare parte, am fost de acord sau cel puțin am rezonat cu ideile din Jurnalul Mediocrității, legate în special de neant și disperare, singurătate și Dumnezeu
chiar dacă nu am lăsat nici un semn.Sincer, e o veste tristă că ai hotărât să ne părăsești. Poate, totuși, te răzgândești?! În mare parte, am fost de acord sau cel puțin am rezonat cu ideile din Jurnalul Mediocrității, legate în special de neant și disperare, singurătate și Dumnezeu
0
PSiata conditiile geniului spre care aderi, singuratatea si propria amaraciune . un text care se potriveste spiritului acestui veac, un veac insetat de religie.un text ce da solutia iesirii din banalul promovat de orice poezie mediocra a vreunui postmodern sau a vreunei piese din teatrul absurdului. este evident o scrisoare cu care se termina jurnalul mediocritatii si care deschide un altul , cel al \"supraomului\".
0
CSMi-am asumat dement toate prăbușirile, nimcnicia și minciuna, iluzia fericirii sau a împlinirii individuale, astfel pot suporta și amărăciunea celor dragi. Vă las cu amintirea reverențelor mele.
ma bucura asumarea prabusirilor, iluzia fericirii.
apoi:Acesta este penultimul meu text public.aici nu inteleg daca e literatura sau realiatate, oricum astept textele tale pe mess.
mcm
ma bucura asumarea prabusirilor, iluzia fericirii.
apoi:Acesta este penultimul meu text public.aici nu inteleg daca e literatura sau realiatate, oricum astept textele tale pe mess.
mcm
0
Cât privește singurătatea... deliciul ei metafizic nu îl găsești căutându-i cu disperare pe ceilalți, care - în indiferența lor firească - nu pot fi decât niște întâlniri mai mult sau mai puțin ratate. splendoarea singurătății se împlinește atunci când, sub nici un chip, nu poți împărtăși secunda morții tale. abia în această secundă singurătatea își arată esența. în rest sunt doar dezamăgiri, tristeți și lacrimi ale unor întâlniri ratate.
iar noi doi nu am ratat întâlnirea, cel puțin din simplul și banalul motivul că eu te-am recunoscut. și nici nu prea mai contează dacă o să te mai regăsesc vreodată prin... public.