Luați-vă pașapoartele în dinți și haideți să trecem în liniște Prutul, spuse șoferul, apoi a dispărut în întuneric.

sînt doar efemere, tăcerile de asemenea. Pntru că în interiorul pulsărilor sufletului ne vom întîlni.

Liviu, de acord în ceea ce privește caducitatea vămilor (deși, este necesar să precizăm la care vămi facem referire), nu însă în ceea ce privește stările pe care mi le induce și prin care m-a forțat să trec în toți acești ani (din `92 încoace). Textul de mai sus nu reprezintă altceva decât suma tuturor acelor stări acumulate în peste 20 de ani. În ceea ce privește tăcerea, eu nu o consider efemeră, ba din contră, mi se pare cel mai profund lucru de pe mapamond. Măcar și pentru simplul motiv că eu nu pot să scriu sau să citesc sau să gândesc decât în tăcere. Tăcerea însemnând să nu vorbești cu nimeni să nu te gândești la nimic altceva decât la ceea ce este esențial pentru tine ACUM și să nu asculți de nimeni și pe nimeni. Abia atunci te poți concentra cu adevărat ca să faci un lucru de calitate, în profunzime.


Mulțumesc de citire și pentru semn.

Eugen

22:13

aici ,doar titlul spune mult ... as mai aprofunda,subiect greu,dramatic,uman