Unde stai acum, făptură?
Că te caut din fereastră
Și nu știu de ești aici
Ori nălucă și-mi zâmbești
Ori pe îngeri de-i păzești.
Unde să te caut și cum să te găsesc?
Pășeai spre mine rar,
Îți
Nu ai intelepciune la fel cum poate n-am nici eu...
Iti simt un prea sentimental avut
Cu care te ranesti
Cand crezi ca ma gandesc la tine rand de rand.
Ti-am explicat dar nu ai priceput:
Ti-am
O, voi, stupide forme regulate,
Voi ce-naltati stindard intelepciunii;
Albul purtat de vanturi, dus si pierdut in stele,
Voi, rataciti ai lumii, cu minti involburate,
Catati doar liniste-n
Am ales sa fim doar noi,
Sa petrecem visu-n noapte,
Sa invie si sa creasca --
Totul dus mult prea departe.
Am cladit de la-nceput imagini:
Mi-ai oferit ebosa unor vieti straine
Si ti-am
Da-mi raza ta, ajuta-ma sa merg pe ea !
Strapunge-mi durerea cu tine,
Alunga-mi netrebnica fericire
Si haide aici si stai, fii cu mine.
Striveste-mi josnice idei sau fie: asculta-le doar daca
M-am deghizat in pasare maiastra
Si am zburat carari ascunse,
Cu vorbe mici si vorbe demult duse.
Am inspirat in suflet intregul Univers
Si am scapat din plisc un sentiment.
Le-am
Viața este puntea între două non-create. Neant de-o parte și de alta a ei. ...Să nu fie neantul tot viață, căci oare nu este el sălașul în care nimicul viețuiește?
Stiu doar sa pun te miri ce pe hartie,
Sa umplu pagini albe, din ele, zeci,
Sa nasc o simfonie.
Diapazonul il folosesc drept pana,
Iar portativele le mazgalesc,
Dar stiu cu ce caci bag de
E târziu, deșertăciune,
E târziu să vii să-mi spui
\"Dă-i pierzaniei durerea
Iar tu vino înapoi.\"
Ori tu nu-nțelegi că viața-mi
E facută să o-nchin
Purităților din stele
Și durerilor din
Doar ce ne-am cunoscut, poveste,
Si-n cateva clipe ai pus mereu ceva la suflet.
Si-n tot ce ne-am spus si-n tot ce ne-am scris
Erai suflet cald iar eu suflet rece.
Ramai omul vesnic din umbra
Mica mea aureolă
Cum te miști într-astă oră
Ora nopții de apoi
Unde trecătorii-s goi
Despuiați de cinci secrete
De care mă simt scaiete...
Cum te-nalți în aste brațe
Purtând mâneci
Tot ce-am iubit a fost
De la \'cel fir de praf pana la Infinit
Si-a fost tot diferit, dar in acelasi timp,
Acest tot mare nou a fost un vechi nimic...
Am sa pastrez, sa duc cu mine-n viitor
Copilul meu, copil smintit,
Copil cu dragostea in tample,
Cand, unde si de ce-ai fugit?
Si cine te-a innegurat
Cu dragostea vulgara
Din viata azi banala?
Adio puritate, adio gand
BC