Poezii

Demult nu mai există curajul să-ți spun ce simt Știind că mintea ta preschimbă tot ce-i bun În zimți de tinichea și-mi lasă-n suflet Rugina ca amarul din cafea. Atunci, prefer să ființez

BCBoldeanu C

0

0

Unde stai acum, făptură? Că te caut din fereastră Și nu știu de ești aici Ori nălucă și-mi zâmbești Ori pe îngeri de-i păzești. Unde să te caut și cum să te găsesc? Pășeai spre mine rar, Îți

BCBoldeanu C

0

0

În mare, toată viața ai povestit-o stând pe scaun, la cafea, Cu țigareta neaprinsă și cu ochii largi pe ea. Stăteam în fața ta, amestecam în băutură, Mai rar sorbeam, Te ascultam în sunete de

BCBoldeanu C

0

0

Îmi amintesc de pașii tăi: Tiptil se strecurau pe lâng-ai mei, Se contopeau năvalnic În pete-ntunecate fugind mereu \'napoi Către ce stau a fi iubiri de vinilin pentru amândoi. N-ai fost aici

BCBoldeanu C

0

0

Mereu când ești în casa mea Mă sufocă bucuria că te revăd Mereu când sunt în casa ta. Refuzi să știi secretele camerei mele Privești doar suprafața cum apare Refuz să știu secretele camerei

BCBoldeanu C

0

2

Azi nu trăiesc. Mă înnegresc departe de tine... Să nu te mânjesc, să nu te rănesc. Mă joc ca pictorița: alerg pe șevalet Fumand prea trist, moment nedrept. M-alung singură din viață, Orbesc

BCBoldeanu C

0

0

Îți simt parfumul adiere, Îți simt sărutul chin și desfătare, Îmbrățișarea mea un lanț pe trupul tău... Atingerea mă spintecă, mă doare. Șoapte uscate mă zgârie adânc, Copilul meu, Copile

BCBoldeanu C

0

0

Va veni și vremea când Nu voi mai ști de tine, când Nu vei mai ști de mine... Va veni urlând tacerea, Mă va tăia în carnea istovită De-atâtea așteptări, de-atâtea tulburări... Mă vei uita

BCBoldeanu C

0

0

Mica mea aureolă Cum te miști într-astă oră Ora nopții de apoi Unde trecătorii-s goi Despuiați de cinci secrete De care mă simt scaiete... Cum te-nalți în aste brațe Purtând mâneci

BCBoldeanu C

0

0

Mă zgârie așteptarea asta, Mă frământă-n os și-n carne, Mă ucide dorul ăsta, Mă omoară-ncet dar sigur, Apele mă scaldă jalnic. Doar speranța mă mai vrea, Ea mă mângâie, mă bea Să mă

BCBoldeanu C

0

0

Te-ai gândit vreodată c-ai să m-atingi pe buze? Nici eu ...până nu demult când am descoperit Că te-aș putea lăsa să-ncerci Să-ți verși fantasma pe-al meu chip De zahăr ars, zahăr topit.

BCBoldeanu C

0

0

E târziu, deșertăciune, E târziu să vii să-mi spui \"Dă-i pierzaniei durerea Iar tu vino înapoi.\" Ori tu nu-nțelegi că viața-mi E facută să o-nchin Purităților din stele Și durerilor din

BCBoldeanu C

0

2

Departe de această lume Am viața mea cu a ta, Făcută des din amintiri Și-nchipuiri apoi urmate, Stropită cu ce văd în jur, Trăită cum doresc - in noapte, În zi - avută aici nicicum. Departe

BCBoldeanu C

0

1

De mi-ai fi scris in dar o poezie, Un gand oricat de mic, din mintea ta,-- Un fel de ramas-bun nebanuit, As fi zacut si azi in lacrimi vechi, Privind la scrisul tau, la mana ta. Dar altfel, ai

BCBoldeanu C

0

0

Glasul, trupul si miscarea le-ntalnesc mereu, mereu, (Opresc tot ce e al tau de fixez in haul meu,) Dar le las intai sa cada mult, rapid, interminabil, Le ascult alunecarea: se lovesc de foste

BCBoldeanu C

0

0

Am ales sa fim doar noi, Sa petrecem visu-n noapte, Sa invie si sa creasca -- Totul dus mult prea departe. Am cladit de la-nceput imagini: Mi-ai oferit ebosa unor vieti straine Si ti-am

BCBoldeanu C

0

0

Nu stiu daca mai iubesc Tot ce-a fost cu timp in urma... Or de mai iubesc ceva, Totu-i altfel, altcumva. Amintiri, ci nu real, Fapte-n globul de cristal. Fantezii insiruite, Dorinti, parti

BCBoldeanu C

0

0

Azi te invit la promenadă printre alcooluri fine: Să nu mai știm de lume, Să nu mai știm de-acel fals bine; Să fim greșiții înțelepți și lumea să se-nchine.

BCBoldeanu C

0

0

Să nu exagerezi, Să nu dramatizezi, Să nu faci tragedie Doar din melancolie.

BCBoldeanu C

0

0

Þi-aș aduce-n dar o floare Dar e vai, inima mea; N-o pot smulge că mă doare Și că-mi va fi dor de ea.

BCBoldeanu C

0

0

Permite-mi să mă retrag. Am sa fumez in șoaptă, Când gânduri liniștite vin, Mă impresoară, apoi pleacă.

BCBoldeanu C

0

0

Azi am scris o poezie; E stupida, nu se stie Ce-am tot vrut sa spun in ea, Dar am scris-o-ntr-o clipire Stand relache pe canapea. Cred c-am vrut sa ma conving Ca e dragoste; nu mint. Asta

BCBoldeanu C

0

0

Ore-n sir in patul rece imi petrec singuratatea Si visez la acea noapte ce-ar fi vrut ca sa ne fie Acel \"n-am s-o uit vreodata\", Acel \"noi in vesnicie\". Ore-n sir imi rezem capul pe-ale

BCBoldeanu C

0

0

Da-mi raza ta, ajuta-ma sa merg pe ea ! Strapunge-mi durerea cu tine, Alunga-mi netrebnica fericire Si haide aici si stai, fii cu mine. Striveste-mi josnice idei sau fie: asculta-le doar daca

BCBoldeanu C

0

0

Tot ce-am iubit a fost De la \'cel fir de praf pana la Infinit Si-a fost tot diferit, dar in acelasi timp, Acest tot mare nou a fost un vechi nimic... Am sa pastrez, sa duc cu mine-n viitor

BCBoldeanu C

0

0

In toate erele traite descoperim tinuturi noi Si strangem prafu-n maini, degraba, Lasand sa iasa la iveala Mituri stravechi, intelepciuni, In piatra si in calda gheata. Condei din fier, modern,

BCBoldeanu C

0

0

Am uitat sa-nteleg de unde atata tristete... Nici tu sa m-ajuti nu vrei, nu imi spui: Ma lasi ganditoare-n secunde,-n minute Si totusi nu vreau la ore s-ajung, Caci gandul e mut si-i orb si e

BCBoldeanu C

0

2

Doar ce ne-am cunoscut, poveste, Si-n cateva clipe ai pus mereu ceva la suflet. Si-n tot ce ne-am spus si-n tot ce ne-am scris Erai suflet cald iar eu suflet rece. Ramai omul vesnic din umbra

BCBoldeanu C

0

0

Sa nu-mi revii tu, pace, ca si alte ori. Scuteste-ma pentru un timp si lasa-ma sa mor. Pastreza-ti revenirea pentru tarziul maine Caci astazi vreau sa fiu doar eu, doar eu cu mine: Cu mine, cea

BCBoldeanu C

0

0

Nu ai intelepciune la fel cum poate n-am nici eu... Iti simt un prea sentimental avut Cu care te ranesti Cand crezi ca ma gandesc la tine rand de rand. Ti-am explicat dar nu ai priceput: Ti-am

BCBoldeanu C

0

2

Te-am conturat in trupul meu zi dupa zi Si te-am simtit in preajma somnului Si m-am trezit -de parca n-as fi vrut !?!- cu tine-n gand. A fost popasul cel mai lung... De ce sa tot vorbesc

BCBoldeanu C

0

0

Copilul meu, copil smintit, Copil cu dragostea in tample, Cand, unde si de ce-ai fugit? Si cine te-a innegurat Cu dragostea vulgara Din viata azi banala? Adio puritate, adio gand

BCBoldeanu C

0

0

Cat de intens a fost in tot acest scurt timp de multe ori ! Ne-am tot flatat cu vorbe mari ce-au fost adevarate, Ne-am laudat pe fata si-n ascuns, Am invatat chiar din gigantice-minuscule

BCBoldeanu C

0

0

M-au trimis frunzele pe alee sa le calc, M-am indobitocit prin ele, Apoi am mers la pat sa zac: N-am mai zarit de-atunci decat probleme. Noapte-am iesit prin cimitir, La foc de tabara si vin,

BCBoldeanu C

0

1

O, voi, stupide forme regulate, Voi ce-naltati stindard intelepciunii; Albul purtat de vanturi, dus si pierdut in stele, Voi, rataciti ai lumii, cu minti involburate, Catati doar liniste-n

BCBoldeanu C

0

0

Lentoarea vietii, agonia, credinta rea, dulcegaria, Intimitatea muribunda si dragostea cu grebla franta... Ne-apasa ganduri grele, obscenitati, nuiele; Totul e pacatul nostru: rusinea ne

BCBoldeanu C

0

0

Stiu doar sa pun te miri ce pe hartie, Sa umplu pagini albe, din ele, zeci, Sa nasc o simfonie. Diapazonul il folosesc drept pana, Iar portativele le mazgalesc, Dar stiu cu ce caci bag de

BCBoldeanu C

0

0

M-am deghizat in pasare maiastra Si am zburat carari ascunse, Cu vorbe mici si vorbe demult duse. Am inspirat in suflet intregul Univers Si am scapat din plisc un sentiment. Le-am

BCBoldeanu C

0

6