Mereu când ești în casa mea
Mă sufocă bucuria că te revăd
Mereu când sunt în casa ta.
Refuzi să știi secretele camerei mele
Privești doar suprafața cum apare
Refuz să știu secretele camerei
Azi te invit la promenadă printre alcooluri fine:
Să nu mai știm de lume,
Să nu mai știm de-acel fals bine;
Să fim greșiții înțelepți și lumea să se-nchine.
În mare, toată viața ai povestit-o stând pe scaun, la cafea,
Cu țigareta neaprinsă și cu ochii largi pe ea.
Stăteam în fața ta, amestecam în băutură,
Mai rar sorbeam,
Te ascultam în sunete de
Ore-n sir in patul rece imi petrec singuratatea
Si visez la acea noapte ce-ar fi vrut ca sa ne fie
Acel \"n-am s-o uit vreodata\",
Acel \"noi in vesnicie\".
Ore-n sir imi rezem capul pe-ale
Am uitat sa-nteleg de unde atata tristete...
Nici tu sa m-ajuti nu vrei, nu imi spui:
Ma lasi ganditoare-n secunde,-n minute
Si totusi nu vreau la ore s-ajung,
Caci gandul e mut si-i orb si e
Va veni și vremea când
Nu voi mai ști de tine, când
Nu vei mai ști de mine...
Va veni urlând tacerea,
Mă va tăia în carnea istovită
De-atâtea așteptări, de-atâtea tulburări...
Mă vei uita
Azi nu trăiesc.
Mă înnegresc departe de tine...
Să nu te mânjesc, să nu te rănesc.
Mă joc ca pictorița: alerg pe șevalet
Fumand prea trist, moment nedrept.
M-alung singură din viață,
Orbesc
Îmi amintesc de pașii tăi:
Tiptil se strecurau pe lâng-ai mei,
Se contopeau năvalnic
În pete-ntunecate fugind mereu \'napoi
Către ce stau a fi iubiri de vinilin pentru amândoi.
N-ai fost aici
Te-am conturat in trupul meu zi dupa zi
Si te-am simtit in preajma somnului
Si m-am trezit -de parca n-as fi vrut !?!- cu tine-n gand.
A fost popasul cel mai lung...
De ce sa tot vorbesc
Te-ai gândit vreodată c-ai să m-atingi pe buze?
Nici eu ...până nu demult când am descoperit
Că te-aș putea lăsa să-ncerci
Să-ți verși fantasma pe-al meu chip
De zahăr ars, zahăr topit.
Aud profesorul vorbind de poezie, îi pierd literele prin pajiștea de gânduri ofilite. Aud oamenii vorbind de celelalte; alerg cu ochii prin toate colțurile zării. N-am nici o forță: greutatea
Sa nu-mi revii tu, pace, ca si alte ori.
Scuteste-ma pentru un timp si lasa-ma sa mor.
Pastreza-ti revenirea pentru tarziul maine
Caci astazi vreau sa fiu doar eu, doar eu cu mine:
Cu mine, cea
De mi-ai fi scris in dar o poezie,
Un gand oricat de mic, din mintea ta,--
Un fel de ramas-bun nebanuit,
As fi zacut si azi in lacrimi vechi,
Privind la scrisul tau, la mana ta.
Dar altfel, ai
M-au trimis frunzele pe alee sa le calc,
M-am indobitocit prin ele,
Apoi am mers la pat sa zac:
N-am mai zarit de-atunci decat probleme.
Noapte-am iesit prin cimitir,
La foc de tabara si vin,
Departe de această lume
Am viața mea cu a ta,
Făcută des din amintiri
Și-nchipuiri apoi urmate,
Stropită cu ce văd în jur,
Trăită cum doresc - in noapte,
În zi - avută aici nicicum.
Departe
Demult nu mai există curajul să-ți spun ce simt
Știind că mintea ta preschimbă tot ce-i bun
În zimți de tinichea și-mi lasă-n suflet
Rugina ca amarul din cafea.
Atunci, prefer să ființez
Azi am scris o poezie;
E stupida, nu se stie
Ce-am tot vrut sa spun in ea,
Dar am scris-o-ntr-o clipire
Stand relache pe canapea.
Cred c-am vrut sa ma conving
Ca e dragoste; nu mint.
Asta
Nu stiu daca mai iubesc
Tot ce-a fost cu timp in urma...
Or de mai iubesc ceva,
Totu-i altfel, altcumva.
Amintiri, ci nu real,
Fapte-n globul de cristal.
Fantezii insiruite,
Dorinti, parti
Glasul, trupul si miscarea le-ntalnesc mereu, mereu,
(Opresc tot ce e al tau de fixez in haul meu,)
Dar le las intai sa cada mult, rapid, interminabil,
Le ascult alunecarea: se lovesc de foste
Cat de intens a fost in tot acest scurt timp de multe ori !
Ne-am tot flatat cu vorbe mari ce-au fost adevarate,
Ne-am laudat pe fata si-n ascuns,
Am invatat chiar din gigantice-minuscule
In toate erele traite descoperim tinuturi noi
Si strangem prafu-n maini, degraba,
Lasand sa iasa la iveala
Mituri stravechi, intelepciuni,
In piatra si in calda gheata.
Condei din fier, modern,
BC