Bogdan Tobosaru

Va veni o vreme când, revenind pe Terra, O să ne renaștem ca un TuDor și o doină, iar începutul va avea din nou gustul luminii, mușcând dintr-o gutuie. Pseudonim TuDor.

Strâns ca două parâme încrucișate, Stabilizând un submarin de babord, Ne-am lăsat urme roz-sângerii pe piept, pe sâni, pe coapse. Și am urlat în fericirea amarării la țărm Jurând, Că niciodată nu

Nimeni nu a știut ce formă de viață am dăruit sub coroana teiului. Ne-am îngropat iubirea. Au trecut patru războaie mondiale, iar în a șaptea lună a iernii polare, în locul unde ne-am sărutat ultima

Carne dezosată sau amor până la os, limitat. Mașina de stors struguri In orgasme. Si ar fi curs si mai mult must, dacă timpul n-ar fi rămas limitat. Să culegem strugurii de toamnă. Vine bruma!

M-aș ține cu tine în coaja de nucă. Ce strigăt de corb îmi spune să las nuca corbului flămând? De ce aș ceda și n-aș lupta să te las singură, în jumătate de nucă? Ce mă face să mă las pierdut în

Ți-am căzut în genunchi fără ligamente și am rămas îngenuncheat, împământat, rugând Raiul să ne primească și Iadul să ne ierte și așa am devenit îngeri din rugăciune. Apoi fulguim pe pământ.