Poezie cu rădăcini

Volum I_TuDor de alb TuDor ne negru

1 min lectură·29 august 2026

Mediu

Poezie cu rădăcini

Adâncite în pământ,

trasee în libertate,

protejate de lumea exterioară.

Rădăcinile mele

cresc nemărginit,

dar la exterior rămâne un trunchi.

Un trunchi,

uneori cu ramuri uscate.

Tată...

Pentru câteva cuiburi

ce vin, trec și reapar,

uneori cu un leagăn improvizat,

susținut ferm de cele mai puternice brațe,

unde fetița lui melancolică

plutește în lumea metaforică.

Uneori decorticat,

uneori cu un topor

înfipt de un forestier

nepriceput.

O rană ce se vindecă

printr-o sevă fosilizând.

Uneori atins atât de rar

de o mână feminină,

atât de fină,

apăsând hașura aspră

simțind pulsul īn scoarța de copac.

Pătruns.

Înrădăcinat.

Dar cea mai căzută

este coroana mea subterană,

ramificație fibroasă

din liniștitul adânc.

0114

Bogdan Tobosaru. “Poezie cu rădăcini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-tobosaru/poezie/14204879/poezie-cu-radacini

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

GP George Pașa✓30 aug. 2026

"decorticat"