Poezii

Ți-am dedicat veșnicia și am făcut pact cu Dumnezeu pentru revedere pe pământ, până la ultima urmă amprentată în această viață-preerie. Atunci o să discutăm cu ochii mei în orbitele tale, cu ai tăi

BTBogdan Tobosaru

0

0

Izolare în absolut Liniște. Pulsul tâmplei. Non sequitur. Vocea interioară. Nimic spus. Suntem. În prezent. Înapoi la început. Nenăscut. Fără cuvinte. Doar destin. Fără judecată. Săgeata găsește

BTBogdan Tobosaru

0

0

Personal („Și totuși murim repetat”-A.P.) Cel mai des când ne despărțim, îți scriu scurt și memorabil, ca un sărut cu limba printre dinți, cum ar fi de pe scara trenului plecat din gară... ...ca

BTBogdan Tobosaru

0

0

Liliac Ai apreciat calitatea demisolului meu. Ecolocație găsită în beznă, ochi de liliac, născută să supraviețuiască pe întuneric. Prădător sau femeie adaptată, nu scapă nimeni de privirea ageră

BTBogdan Tobosaru

0

0

Prima ședință hipnotizantă. Bleumarin, gri, crem, maro, verde închis, burgundy. Ne așezăm pe canapea, Electrizati, De lumina discretă. Îmi ceri argumente, apoi mă ataci inconștient, în carne și

BTBogdan Tobosaru

0

0

Ți-am scris „Te iubesc”. Ai așteptat la semafor, câteva minute de roșu, apoi ai scris rapid: „Si eu” Pe parbriz cad picături, iar ștergătoarele fac urme curate. Era vineri, iar străzile erau 

BTBogdan Tobosaru

0

0

Miraj pe dune Pași împăturiți de val dispăruți în context mireasmă contopită cu briza bronz letal în pielea ta picături din subsuori dungi albe nebronzate sub material textil plete aurii ce vin

BTBogdan Tobosaru

0

0

Cei ce ne privesc din sfere Am evacuat Bellu de profani și clanuri proscrise. Rămân în cavou, artiști și doamne superbe, eroi și oameni citați. Ei scriu din cuie pe lemne. Ne cheamă: „Veniți,

BTBogdan Tobosaru

0

0

Sunt al doilea pe-o plută, iubita mă scufundă. Derivă, supraviețuire. Cad în definitiv. Homari îmi sar la gât, aveți la masă carne vie! Ce ospăț! Ce poezie!

BTBogdan Tobosaru

0

0

Surréalismes Mă trezesc la trei dimineața. Pisica îmi roade un deget. Ajuns la os, mă întreb dacă n-am uitat să-i dau mâncare fină, cea bună, pe care o împărțim de sărbători, amândoi. O las să

BTBogdan Tobosaru

0

0

Animal Planet Vădit sugrumată de leu, antiloapa, cu lacrimi în ochi, cere îndurare și piere. În cer se deschide o poartă, un înger coboară spre fiară. Un pui jucăuș, cu mustăți, sărută plăpânda

BTBogdan Tobosaru

0

2

Îmi arde țigara, ca un foc printre brazii uscați, îmi arde și filtrul, sunt beat. Anarhist ca forța naturii, cu cearcăne ce lasă-n obraz, lacrimi săpând pe sub piele. Devin romantic nomad, mă lasă

BTBogdan Tobosaru

0

0

Apel în speranță Abonatul contactat are telefonul închis sau nu se află în spațiul existențial. Bip... Bip... bip... Ora cu scânteie vine, a unui ceas pe TNT, cu două circuite conectate,

BTBogdan Tobosaru

0

2

Pânza de alb Acolo unde albastrul este revărsat intenționat, lăsând un spațiu neatins, numit pânza albă. Acolo îți voi subția conturul în cărbune sau ulei. Pânza albă, pânza neatinsă, în așteptare.

BTBogdan Tobosaru

0

0

Underground Am rămas fără dragă, fără somn, rămas în prag cu un pahar de rom. Era august și târziu, pisica, în călduri, se alinta hazliu. Clipeai din gene într-un portret, pe alta, îți stăteam

BTBogdan Tobosaru

0

0

Zi cu foc Nu mai am dragă, tot ce se întâmplă acum este grețos de anost. Am să-mi ating iar tâmpla de două degete reci, în forma unui Colt M1911, cu un gest clasic, un zâmbet ironic și-un suflu în

BTBogdan Tobosaru

0

0

Ultima suflare nucleară. Apoi tăcere Și după tăcere A urmat Inserția strălucirii În bezna haosului. Și așa s-a intrupat Sufletul Din pustiu și lumină. S-au născut regi și regine Cei ce-au dat

BTBogdan Tobosaru

0

0

Ultima dată când ne-am intersectat în Cismigiu, te-am privit printre ramuri. Ultima dată când ne-am iubit, am fost al tău. În ultima noapte de război, Am dezertat.

BTBogdan Tobosaru

0

0

Cu un gând sau cu o șoaptă la ureche ca o adiere rarefiată venită rătăcită dinspre munți. Ucide-mă la pieptul tău catifelat să pot inspira aroma sânilor tăi cu o ultimă suflare dar

BTBogdan Tobosaru

0

0

- Ce ai tu, om pământ? - Am oceane! - De ce? - Ca să-mi înec în lacrimi plămânii, inima și malul apei sărate.

BTBogdan Tobosaru

0

3

Transmit suspin către pământ, Adieri blânde către suflet Rămas singur. Și-mi va rămâne o nevoie, Pentru când voi reveni. Și cât de simplu este Să fiu o buclă temporală Pentru mine... pentru

BTBogdan Tobosaru

0

0

Nu-ți mai dăruiesc nimic. Nici răsăritul în mare, Nici valul absorbit în nisip, Nici apusul reflectat în valuri, Nici floarea înflorită după război, Nici secunda, nici clipa. Am să le păstrez În

BTBogdan Tobosaru

0

2

M-am trezit străfulgerat. Într-o luni, la 8:40, eram grav întârziat. Traficul era mai liber decât în pandemie și am crezut că Dumnezeu mă iubește, deschizând șoselele, iar semafoarele mă iubeau și

BTBogdan Tobosaru

0

0

Azi alunecam pe o umbră, O lacrimă dansează Pe obraz, Am rezistat păstrând-o, Atingând cu gândul, Un extaz.

BTBogdan Tobosaru

0

0

Va veni o vreme când, revenind pe Terra, O să ne renaștem ca un TuDor și o doină, iar începutul va avea din nou gustul luminii, mușcând dintr-o gutuie. Pseudonim TuDor.

BTBogdan Tobosaru

0

0

Strâns ca două parâme încrucișate, Stabilizând un submarin de babord, Ne-am lăsat urme roz-sângerii pe piept, pe sâni, pe coapse. Și am urlat în fericirea amarării la țărm Jurând, Că niciodată nu

BTBogdan Tobosaru

0

2

Nimeni nu a știut ce formă de viață am dăruit sub coroana teiului. Ne-am îngropat iubirea. Au trecut patru războaie mondiale, iar în a șaptea lună a iernii polare, în locul unde ne-am sărutat ultima

BTBogdan Tobosaru

0

0

Carne dezosată sau amor până la os, limitat. Mașina de stors struguri In orgasme. Si ar fi curs si mai mult must, dacă timpul n-ar fi rămas limitat. Să culegem strugurii de toamnă. Vine bruma!

BTBogdan Tobosaru

0

0

M-aș ține cu tine în coaja de nucă. Ce strigăt de corb îmi spune să las nuca corbului flămând? De ce aș ceda și n-aș lupta să te las singură, în jumătate de nucă? Ce mă face să mă las pierdut în

BTBogdan Tobosaru

0

0

Ți-am căzut în genunchi fără ligamente și am rămas îngenuncheat, împământat, rugând Raiul să ne primească și Iadul să ne ierte și așa am devenit îngeri din rugăciune. Apoi fulguim pe pământ.

BTBogdan Tobosaru

0

0

Ne-am intalnit toti trei Ne-am rasucit Din rai si pe pamant Toti trei Madame, Eva si eu Si viata s-a rasucit si ea Din pamant si din rai Ne-am faurit lumea Draga Eva, Cum nici nu speram in doi...

BTBogdan Tobosaru

0

0