Cimitirul vesel
Cimitirul vesel Peste albele morminte se-aștern zăpezi, ce ne apasă mai mult decât în vară! Cine ne mai aude, atât de antifonați, în gerul întuneric, unde se aud rădăcinile cum cresc și oasele
BTBogdan ToboșaruPoetul cu numărul atomic 27
Poetul cu numărul atomic 27 Pământul se învârte cu note atât de puține în dimineți când eclipsezi soarele, goală. Nu mă pot abține și-ți mușc genunchiul noaptea ca pe-o portocală. În lună plină nu
BTBogdan ToboșaruVolumII_TuDor de alb
Un alt fel de rugăciune Privesc și suspin Strugurii călcați divin Cu talpa ta însângerată Privesc, suspin Ce must se va transforma în vin. N-am loc, nu am fisură. Și cât aș vrea să
BTBogdan ToboșaruMemento
Memento Eu nu mai știu cum am apus, nici nu mai știu cum ne iubeam zadarnic sau când tu mi-ai spus duios: „Iubitul meu, ce mă iubești amarnic!” Așa momente, reverii, cum îți mâncam din palmă și apă,
BTBogdan ToboșaruN-am să strivesc
N-am să strivesc Eu nu te nemernicesc... și n-am să fac zgomot, nici pașii de fantoma nu se aud din mine. Acolo, în adânc, unde plăcile tectonice seismic îmi vorbesc. Nu-mi mai aprinde lumânare,
BTBogdan ToboșaruRăzboi modern
Război modern Răstigniți Răstigniți Răstigniți Și ardeți! Încercuiți de voci, unele sublime, altele aspre, de femei cu pietre ridicate, femei având dreptate, trăgând din carne și din oase. Vrem să
BTBogdan ToboșaruAncestrali
Ancestrali Așa ne-am retras în caverna adâncă, condamnați să fim descoperiți de speologi interesați de iubiri arhaice, iubiri în speleotemă. Amândouă născute să se întâlnească, apoi să se
BTBogdan ToboșaruBucurești ’26
București ’26 Oraș cu bezmetice fantome, Doarme în praf și betoane, Pe străzi cad frunzele de nuc Și coji și castane. La geamuri, lumini se aprind Ca vechi felinare, Pe bancă visează un
BTBogdan ToboșaruFără titlu
Fără titlu N-am mai scris febril ca înainte, pisica nu-mi mai stă cuminte și nici măcar pătrunse gheare din carne nu mai vreau desprinde. Înțelege... Am rămas, rămas fără cuvinte. Privind de sus în
BTBogdan ToboșaruSerafimi decăzuți
Serafimi decăzuți Împăturiți în alb, Pe pânze scrobite de soare, Sorbeam în doi țesut imaculat Aroma căldurii solare. Din noi cădeau, tipărind, Din trupuri secate de ape, Din guri descleștate de
BTBogdan ToboșaruFrunze de Ginkgo
Frunze de Ginkgo Galben în mâinile tale, verde în mâinile mele — doi fluturi cu patru petale. Prima culoare: Dulcele amar în galbena gutuie. — Pe cerul meu, fundal de teatru! Tu ești actriță și
BTBogdan ToboșaruDin greșeală
Din greșeală Am uitat, acum o vreme, că am spart paharul cu piciorul tău divin și a surâs un arc din sticlă. Din stângăcia mea m-am înțepat în talpă, chiar și cu sunet cristalin și am rămas în
BTBogdan ToboșaruSuprarealism distopic
Suprarealism distopic N-o să ne mai jucăm nici elasticul, nici baba-oarba, nici șapte pietre. Prin hubloul navei spațiale, intensul albastru adânc — profund ne este destinul. Așteptăm ca ușa
BTBogdan ToboșaruCapriciile unei despărțiri de vară
Capriciile unei despărțiri de vară Îmi simți fierul bătut în copită, sau prezența năvălind nebunește? Îmi simți durerea crescând orbește, sau suflul plămânilor Carpați, ca un strigăt și ecou de
BTBogdan ToboșaruÎn singurătate
În singurătate Nu mă crezi pentru că nu te-am crezut... Mă poți tortura pentru asta... așa este? Pentru că n-am știut să te iubesc decât în epoca mea primitivă. Pleci și revii, tu, o maree. Eu,
BTBogdan ToboșaruDistopie
Distopie Încărcarea solară a inimii și reproducerea devin aproape imposibile. Dragostea între două sisteme. Restabilire prin decretul galactic, an stelar 7000. Apocalipsa dupa Ioan Bionic: Bărbat
BTBogdan ToboșaruNu poți sparge o piatră cu așchia de lemn
Nu poți sparge o piatră cu așchia de lemn Două inimi forfotitoare, din adâncuri nepământești, luptă să nu moară, zbătându-se să bată. Ca doi gemeni, născuți simultan în țipăt de femeie. Ca o
BTBogdan ToboșaruPASĂRE FEMEIE
PASĂRE FEMEIE Femeie mai călătorită ca ea n-am văzut. O fi născută din păsări migratoare? Sau mijlocul ei nu-și găsește loc fertil pentru a răsări? Orice ar fi... În căutarea pământului
BTBogdan ToboșaruMică prințesă
Mică prințesă Cu ochi albaștri din senin Și păr gălbui, gutuie coaptă, Te port în suflet Și destin. Cât mai râdeam, mai ții tu minte? Și ne scăldam în toamnă. Rămâi cu amintirea noastră Când
BTBogdan ToboșaruNumărătoare inversă
Numărătoare inversă Nu mai este nevoie să argumentez. Interogat, răspund repetat: Plutim în cădere. Urmând acest paradox: Trăim ca să murim, și murim ca să trăim.
BTBogdan ToboșaruMecanism brutal
Mecanism brutal Dragostea este mașina timpului. Dacă se strică, nimic nu mai curge. Suntem neființe. Damnate.
BTBogdan ToboșaruAn Aniversar
An Aniversar Să mă lași să aștept câteva zeci de vieți, nu mai mult. N-am să ies din cușcă, chiar dacă mă uiți. Lasă-mă să aștept în timp interstelar, mult mai mult decât credeai că am să
BTBogdan ToboșaruScrisoare mamei, în definitiv
Scrisoare mamei, în definitiv Maică, ai murit cu dor și ai lăsat un copil în lacrimi, la picioare, scrâșnind, Cu zgomot de leagăn și fior. Doamne, ce dor... Ce puține sărbători petrecute
BTBogdan ToboșaruCe nebunie pierdută
Ce nebunie pierdută. Mi-a rămas doar un pitic pe creier, stabil emoțional. Uriașul pitic instabil s-a destabilizat și a căzut pe stradă, așa cum era... decăzut din fire, când fugeam de tine
BTBogdan Toboșaru