bogdan Sevra

Mai sa fie, la Gaina am fost si eu cand eram de-o schioapa. De atunci nu m-am prea inghesuit pe acolo, caci am auzit ca fulgera cam des, desi sunt la o aruncatura de bat!

Lasand altele la o parte, salut initiativa de a scrie despre Gaina noastra.
Textul in sine nu-mi prea place, cu exceptia strofei despre maramureseni, n-ai prea surprins mare lucru, doar cateva clisee despre toti.

Cred ca trebuia sa acorzi mai mult timp acestui text!

Numai bine si ne vedem la Gaina!

daca citesc empatic acest text, il simt, ii simt trairea din spatele versificarii. intensificarea nostalgiei paradisului la fiecare vers, intr-un mod bacovian, adanceste semantica, iar retorismul sustine structura!

un vers simplu, venit dintr-o inima simpla, iar simplitatea are verticaltatea sa nebanuita!!!

iti multumesc pentru lectura!

poemul se vrea a fi unul de factura onirica, un text care sondeaza adand in viscerele eu-lui descoperind continua pofta de potop, de \"aglutinare fluida\". nota melancolica in care este scris ii da o anumita suculenta, care intareste acea dorinta \"nimicitoare\".

ultima strofa insa, mi se pare foarte slaba, poate doar primul vers mai salveaza strofa de la inec( acesta fiind de fapt o prezentificare a visului). iata de ce spun ca e slaba: \"ne imbatam cu apa plata\"- acest vers, sincer, este atat de des folosit pe la toate colturile pentru a desemna starea de iluzie traita intr-un anume moment. apoi \"si cu sarutul greu de Iele\" imi pare o umplutura, chiar daca ai facut din rima \"iele\" un simbol si astfel a devenit \"Iele\", nu salvezi de loc poemul. cel putin mie in aceasta ultima parte mi-a dat senzatia de fals.

cred ca as mai avea o obiectie la ultimul vers din penultima strofa (\"pentru a putea iesi din vie\") care face iarasi un superb exercitiu de simbolizare in cheie biblica, dar care nu este in totalitate sustinut de context. vreau sa spun ca prin aceasta faci o trecere brusca la profunzimi de alt nivel si astfel perturbezi ritmul ideatic al textului si implicit, pe al citiorului.

in rest, o poezie buna cu metrica solida, cu o expunere buna a temei abordate. pacat ca ai scris-o in graba(cel putin asa am avut senzatia), iar clipa de inspiratie a fost insuficienta terminarii textului.

un text clar, imbinari de cuvinte excelente, o curgere a textului care nu deranjeaza cu nimic pana in final, nici chiar prin acele cateva neologisme, care merg de minune in nota saltareata si grava a textului.

Daniel, n-am inteles prea bine care era critica ta pe text. Critici tema? Draga Daniel, inca de la Horatiu stim ca ar trebui sa ne alegem teme despre care suntem cu adevarat in stare sa scriem, caci doar atunci ne va reusi ceva. Cred ca problema care o pui tu in discutie este una de nivel paradigmatic, si nu particular, cum ar fi trebui sa fie.

Colac peste puapaza mi se pare ca textul de mai sus este un text bun, iar daca cineva vrea sa-l critice, ar trebui, totusi, s-o faca cu argumente solide. Stiu ca suntem niste cititori grabiti, nici eu n-am analizat textul la sange, doar ca m-a vrajit la prima citire, si chiar la a doua... .
Dar, daca vrei sa demolezi un text, trebuie sa lucrezi cat de cat pe el, sa-l intelegi si abia pe urma sa... .

Vroiam sa completez, iubite cetitoriu-n stele-
Ca toate frunzele, twin piksele s-au aratat desarte,
Cand mai tarziu, printre chinezi, dadui de iele
Si, cum sa nu, de zborul inspre Marte.

Felicitatiuni pentru slova mariei tale.

pese: E mai frumos pe Marte decat in China!

citesc si imi dau seama ca textul de mai sus nu se diferentiaza de marea masa a poemelor ce sunt scrise pe site. o conglomerare de muzical, un sablon batatorit pana la cer si inapoi, in care finalul trebuie sa spuna ceva maret, ceva care sa lase cititorul cu gust de cioburi in cerul gurii.

poemul tau, prin chiar aceasta formula stereotip, isi esueaza in chip pasnic menirea.

Textul tau imi spune multe despre varsta ta, dar ar fi impardonabil sa psihanalizam, nu?

Desprind un anumit grad de claritate in transcrierea starilor aproape demonice, care batuie ideea centrala. Astept alte scrieri.

O viata frumoasa!

Imi pare bine ca am fost la Iasi. Acolo am reusit o adevarata transmisiune de semn lingvistic(si eu care eram gata sa cred ca aceasta transmisiune nu poate fi realizata). Asta poate si din cauza ca intalnirea a stat sub egida prieteniei.

Felicit si eu pe Alina Manole si pe ceilalti organizatori pentru seriozitatea implicarii. Multumesc \"grupului pantraguelic\"(se stiu ei :p) pentru gazduirea de suflet si Martei pentru gazduirea de trup(si de corp astral) si celorlalti pentru momentele vii. De remarcat, pentru mine, a fost calatoria incoace, unde am avut parte de o conversatie de cunoastere cu Liviu Dascalu(adversar vechi de polemica, dupa cum spunea si dumnealui).

In rest, aspectele formale sunt aspecte formale, iar la Iasi miroase a suflet. Asa ca, pe curand!

Qasmane, ai scris aici o poezie \"meseriasa\". Nu stiu daca ai vrut sa se planga la ea, in schimb, mie mi-a smuls un zambet, apoi doua, apoi un ras.

In sfarsit, o poezie \"meseriasa\". Bine scrisa!

Textul pe care il citesc are un ritm destul de placut, cam sufera la claritatea imaginilor(parca vrea sa o atinga si nu prea-din cauza fricii de a nu parea facil).

Interiorizandu-mi teritoriul textual am vazut un soi de dor eminescian, acea pornire simpatetica de contopire cu materia si imateria, \"devenirea intru\" Unul. De asta am gustat acest poem, chiar daca nu spune nimic nou, nici ideatic, nici expresiv!

Citind comentariul tau, am crezut, la inceput, ca este unul cu skepsis(la modul in care mi-ar fi servit spre intelegerea textului), apoi m-am gandit ca este o cursa, apoi mi-am dat seama ca pot fi ambele si totusi, nici una!

In primul rand bag de seama ca ai incurcat itele(desi poate nu prea mult), in sensul ca, in timp ce eu ma refer la structura textului tau, tu te referi la convingerea din care a izvorat poemul; e bine si asa. Numai ca nu ai facut altceva decat sa-mi demonstrezi o opinie initiala despre ceea ce scrii tu. Mi se pare ca incerci sa creezi printr-o anumita tehnica a colajului, pe care o mai intalnim la chiar \"copiii teribili\" ai acestui timp: curentul New Age.

Or, Vasile, degeaba \"divinitatea ta\" nu este una cu \"specific național\" , din momentul in care tu, in textul poetic, aduci cititorul intr-un astfel de \"specific\". Nu se \"potriveste\"! Aceasta, dragul meu poate reprezenta un argument estetic, deoarece nu numai ca poti cadea in rizibil(cum mi s-a parut ca ai facut la \"intepam papusi\") ci poti avea o influenta distructiva asupra cititorului prin puzderia de ritaluri trantite intr-un singur topos(totusi distructivitatea de care vorbeam poate avea loc in cazul in care cuvantul poetic este destul de puternic, iar la tine, cred eu, nu este decat pe alocuri).

Ca sa ma rezum: un text redundant, ingreuiat ca sa dea tenta de \"cat mai ritual\", antagonisme nereusite, caderi in rizibil, tentative cat mai stridente de a familiariza cititorul cu universul arhaic, sclipri de lirism, dar foarte prost plasate in context!

Cat despre aparitia \"dogmei\", cred si eu ca o polemica ar fi pierdere de vreme, lucrurile acestea fiind discutate pana la saturatie!

dinspre pogorarea-n umbra
apa lunga ma alunga
ah! frumoasa-i sangeroasa
cutremuracioasa

prima data cand am citit textul m-am intrebat ce anume ai dorit cu acest poem. daca ai dorit sa fie unul ironic la adresa ritualului magic, oarecum ti-a reusit, daca nu, atunci imi pare un fiasco de proportii... sa-ti spun si de ce nu am gustat textul:
in primul rand pentru ca incerci introducerea intr-un univers popular, iar in sprijinul acestei introduceri folosesti o groaza de elemente, cand de dorit ar fi fost o esentializare; iata:\"plugul, mămăliga, ștergar, oale de pământ, străchini de pământ,clăile de fân etc.- aceste enumerari nu imi dovedesc surprinderea esentei, ci din contra, mie imi spun o incercare nereusita de a sugera intr-un mod fals aceasta esenta! apoi, dupa ce faci toate aceste trimiteri la spatiul popular ne lovesti in moalele capului cu versul care contine :\"intepam papusi...\"; sa ma ierti autorule, dar aici se duce pe pustiu toata dialectica textului, indiferent de miza lui(sau nu am aflat eu ca batranii de pe plaiurile noastre practicau voodoo? hmm! trebuie sa ma uit la discovery).

totusi, citit eterogen, textul poate acorda si ceva fior liric, pe ici colo si ceva profunzimi, cum ar fi:
\"ochi de vite mute așteptând stăpân ochii de jivină mursecând în umbră
incantații disperate de privighetori clopotul cu vocea lui prea sumbră\"

ramurica ramurea
am o fuga doar a mea
nu mi-o stie nimenea

in alta ordine de idei, ceea ce ai vrut sa exprimi(tat tuan asi-asa se zice, nu?) mi-a placut!

Cred ca ai incercat aici un soi de tablou suprarealist, care, in opinia mea nu ti-a reusit. O sa-ti spun si considerentele acestei opinii:
-gradina, ca simbol al sinelui, al vietii, al universului daca vrei a fost folosit in forma lui \"moarta\" pana la sufocare, un motiv pentru care cititorul o sa devina banuitor in actul lecturii
-metaforele stridente, de genul\"florile/ isi dau foc bete\" ar trebui sa fie in concordanta cu finalul traumatizanto-deznadajduitor al poemului; desi la o prima citire ar putea parea astfel, mi-am dat seama, citind de mai multe ori, ca astfel de structuri ar trebui dezvoltate mai mult.

s-ar putea sa-mi placa poemul, insa m-am intrebat asupra valorii lui, in sensul ca suprarealismul poate fi cultivat in masura in care ideea merita si/sau nu poate fi cultivata altfel decat suprarealist.

Intr-adevar, un text de o seninatate orientala, mai mult decat matinala, care relaxeaza prin procedee stilistice(voluntare sau involuntare) fine.
Totusi, ce nu mi-a placut a fost forma poemului, prin simplul fapt ca mi-a adus aminte de prietenul nostru Daoi:))

In rest, numai de bine!

Ultimul vers mi s-a parut exceptional, in rest, vorbirea despre stapanul acestei lumi e prea livreasca, prea fumata, prea nu stiu cum... . Stii, pana si dumnealui si-a schimbat tehnicile!

Te citesc!

Da, varianta stingerii este, poate, de fiecare data mai neplauzibila. Cramponarea in chin, in trezvie, aduce tacerea, resemnarea in poemul tau.
Avand de a face cu o tematica grava mi-am amintit si eu de ceva: \"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui\"
Numai bine!

lasand la o parte considerentele litericioase eu iti spun asa: ai o traire intensa, reusesti sa transmiti aceasta traire printr-o simplitate uluitoare a cuvintelor.

universul tau romantic probabil e indestructibil. boala tristetii la tine e nevindecabila.