Vis cu râs de arcă

O intreaga metamorfoza in acest potop de cuvinte. Sustinerea poemului e determinata de prima si ultima strofa. In mod deosebit remarc:
\"De-ar râde stelele cât mine
ar fi lumina verde toată\"
\"Când e lumina verde toată
cât toate visurile mele\"

Mi-ai oferit o lectura placuta !

poemul se vrea a fi unul de factura onirica, un text care sondeaza adand in viscerele eu-lui descoperind continua pofta de potop, de \"aglutinare fluida\". nota melancolica in care este scris ii da o anumita suculenta, care intareste acea dorinta \"nimicitoare\".

ultima strofa insa, mi se pare foarte slaba, poate doar primul vers mai salveaza strofa de la inec( acesta fiind de fapt o prezentificare a visului). iata de ce spun ca e slaba: \"ne imbatam cu apa plata\"- acest vers, sincer, este atat de des folosit pe la toate colturile pentru a desemna starea de iluzie traita intr-un anume moment. apoi \"si cu sarutul greu de Iele\" imi pare o umplutura, chiar daca ai facut din rima \"iele\" un simbol si astfel a devenit \"Iele\", nu salvezi de loc poemul. cel putin mie in aceasta ultima parte mi-a dat senzatia de fals.

cred ca as mai avea o obiectie la ultimul vers din penultima strofa (\"pentru a putea iesi din vie\") care face iarasi un superb exercitiu de simbolizare in cheie biblica, dar care nu este in totalitate sustinut de context. vreau sa spun ca prin aceasta faci o trecere brusca la profunzimi de alt nivel si astfel perturbezi ritmul ideatic al textului si implicit, pe al citiorului.

in rest, o poezie buna cu metrica solida, cu o expunere buna a temei abordate. pacat ca ai scris-o in graba(cel putin asa am avut senzatia), iar clipa de inspiratie a fost insuficienta terminarii textului.

Codrina, iti multumesc de aprecieri ..:) este o reala placere sa constat ca mai citeste cineva textele mele , nu intotdeauna reusite..:)


Andrei! Mi-am insusit critica si de ce sa nu recunosc pe undeva ai foarte mare dreptate. Dar.. in ultima strofa am intentionat sa alatur un loc comun simbolului Iele. Visarea ca forma de adaptare la realitate exploateaza starea de ruptura.Artificiul la care am apelat se pare ca nu este cel mai fericit! Am sa meditez la acest lucru si voi lua cat mai curand \'masuri\'..:)
Initial textul s-a vrut -asa era momentul- dedicat binelui care salasluieste in noi.. dar se pare ca pe \'traseu\' gustul pentru teoretizare a avut o influenta mai mare -bineinteles in dauna sensibilitatii.
Multumesc de critica...si pentru \'dusul rece\'..::))

ia ocheste maestre Ochila ce-am facut eu pentru matale la textul asta..:) care intre noi fie vorba poezie se \'intituleaza\'..:)