bogdan Sevra

da, uite ca in sfirsit imi place si mie ceva scris de mihoots. totusi, mi-as fi dorit ca textul sa peroreze filosofic mai putin (desi peroratiile respective din incipit isi au rolul lor, totusi, poate mai aeriseti) si ma mai deranjeaza si explicatia parantetica \"stia sa zica...\", cred ca ar fi fost mai bine sa te opresti la cucuruz.

nu mi se pare prozaic, imi aminteam de proza ta, unde chiar te stii...

discret, melancolic, cam fara indrazneala insa se arata a fi subiectul poetic al lui zareh ara in acest cintec, cu un ritm bun, dar cu lexic saracacios si, intre noi fie vorba, cam calp.

dac`as fi zis ca-mi place asi fi fost narcisist, prin urmare ucis cu pietre, noroc ca nu am voie la o parere decat selectiv lunea, miercurea si vinerea...stii, prietena mea lucreaza la fast food, 12 cu 24.

ce poezie, domle, ce m-a uns la suflet, ce m-a dat pe spate, acum, vezi, ce-ai facut, am chef de-o bomboana.

mie mi se pare un text dictat de o anumita stare presupusa a lectorului(ma refer la orizontul de asteptare poezie.ro) si suna destul de urit...

da, desigur, angela, gust tot mai putin poezia ta.

eu am citit acest poem undeva intre fluturii lui Brumaru si caii lui Stanescu.

dupa citire parca iti ramane un gust al unei anumite transgresari lingvistice, transgresare unde calul devine un soi de interpretant intre om si inger.

nu e mai putin frumos decat demn!

nu ma chinui sa caut nici un plus de nici un fel acestei poezii, care colcaie de clisee si de o auto-iluzionare- ce se vede foarte bine in intentionalitatea textului- cum ca autorul ar scrie bine, de fapt. imi pare foarte rau, doamnelor si domnilor, dar chiar trebuie promovata o astfel de anacronie? sau pur si simplu ne place sa ne prefacem ca ploua?

Subtitlul tau imi spune ca textul iaste un exercitiu+oniric, iar eu aci ma poticnii. Cum dracu sa provoci visul ca sa-l exersezi? Eu asta nu pricepui. Poate doar daca iau in calcul anumite procedee de fronda... psihosomatice, utilizate pina mai ieri in menunata paradigma poeticeasca. In acest caz, da! As accepta ideea de exercitiu oniric. Daca nu, cred ca este mai degraba un exercitiu si atit.

Este prima mea intilnire cu textele acestei autoare si trebuie sa precizez de la bun inceput ca sint foarte, indicibil, inefabil, placut impresionat.
Regasesc in aceste versuri izul clasicizant pe care il au numai si numai marii poeti. Acea clasicizare care transcende istoricul, pe care timpul nu o poate atinge, pe care praful nu se asterne, iar mustele nu se aseaza pe astfel de versuri bizind a nemultumire.
Ceea ce ma impresioneaza foarte mult si in primul rind este titlul. Un titlu foarte poststructuralist de altfel. \"Iarba iubirii\" ma duce cu gindul la ceea ce se numeste culture pub si la numeroasele implicatii ale acestui mod de a fi si de a exista si de a fiinta in lume. Nu cred ca pot exista discutii in ceea ce priveste corectitudinea interpretarii mele, deoarece, iata, textul se releva prin subtitlu ca fiind oniric, deci, avem de a face cu o ecuatie lirica simpla - in care totul porneste de la iarba si se continua prin vis.
Intrind in carnea versurilor, simt cum mi se inmoaie picioarele liricoidale si cum simt fiori reci pe crestetul capului. Frumusetea aranjarii imaginilor in text ma lasa lat, inducindu-mi dulcea stare erbos-poeticeasca de care avem, noi toti, atita nevoie. Rafinamentul gramatical pe care il intrevad in acest discurs extraordinar este menit sa convinga pe cel care citeste de mina maiestuoasa a poetesei, nu incape nici o indoiala in aceasta privinta.

As mai spune multe despre acest univers fabulos pe care l-am descoperit abia acum, spre rusinea mea; dar frica mi-e sa nu tulbur fiorul care se imprastie din aceste versuri spre inima tuturor iubitorilor de poezie. Prin urmare, ma voi rezuma sa tac in tacere, savurind si iluminindu-ma in acelasi timp cu aceste minunate versuri.
Intrevad un viitor fulgerator si de exceptie acestei autoare remarcabile care este PREOTEASA, Marinela, pe cerul poeziei universale.

Nu mi-am propus sa palavragesc euristic pe marginea acestui text. Consider doar ca e un text care merita a fi citit, desi constructia se dilueaza uneori - un risc inevitabil al acestui fel de discurs, la urma urmei. Temele mari ale poeziei(viata, moartea, iubirea) se incearca a fi tratate cvasiexhaustiv in aceasta constructie cu multe increngaturi epice. Imi place poate si pentru faptul ca transcende modurile optzeciste si nouazeciste de a aborda poezia inspre o maniera (reteta chiar) proprie.

Parca este prea feminist textul acesta, prea patetic in unele aspecte ale lexicului, dar nu-i bai! la urma urmei ramine o senzatie de la tristessse in urma lui, iar asta e tot ce conteaza, nu?
Nu stiu daca se poate spichui pe baza constructiei, cert este ca ai realizat o scriitura oarecum comuna, desi m-a induiosat putin prin credibilitatea afisata si deci- o potentiala autenticitate!
In concluzie- un poem ca un barbat(andros- ehehei, etimonul bata-l vina) adicalea plingaret si totusi demn( pe cit se poate, biensur).

Intr-adevar, o poezie plina de tensiune, care pulseaza elementul care prezentifica(erosul) prin toti porii lexicului- destul de cliseistic folosit de altfel, dar nu pina intr-acolo incit sa faca din acest text unul suparator. Este prima mea intilnire cu scrierile tale si, gasind un anumit element de sprijin in text, voi continua.

sa stii de la mine ca mai sensibile decit floraresele nu-s decit folcloristele.

Ti-am spus deja ca mi-a placut prezentarea. Desigur, il voi citi pe Michel ca sa putem discuta amanuntit. Pina una alta textul asta merita o recomandare, asa, ca unui autor cu 0.

pentru ca sensibilosul acestui text reprezinta un fapt intilnibil si la florarese( poate chiar floraresele lui Shaw din Pygmalion). Prin urmare:

Toamna, toamna esti o doamna
cu cerceii de arama,
cu sutienul desfacut
si cu titele de lut.

Mi-a placut aceasta nocturneala in registru ironic fata de romantism. Poate o mai de calitate concizie grafica nu ar strica.

La multi ani, maestre! Un buchet mare de i-uri si din parte-mi.

fie si numai pentru mirabolantul si antologicul vers \"Pe drumeagul pe care te vei intoarce\". Tine-o tot asa ca o tii bine. Bine de totului.