Poezie
o poezie la fel de neerotica
2 min lectură·
Mediu
Unghiile îți înroșesc membrul de argint în care îți înfășori în fiecare noapte orgoliul
Stindardul de mândrie cu care îți fluturi bărbia îmi mănâncă fața și ochii ies din orbite
Din mâini ies ape din unghii iese sânge din ochi ies lumi din piele iese căldură
Părul are un miros stringent ai nevoie de el e doza ta de fiecare zi îți îneci privirile
Îți frămânți mâinile îți construiești erotica plin corpul se lungește pe patul pierdut
E o stradă ce îți înghite mișcările luminile îți caută creierul de stors până la lumina nopții
O nălucă te pândește la chemarea întunericului se aruncă peste tine îți frânge pielea
Îi desparți buzele
Îți caută venele
Îi miroși urechile
Îți înfășoară corpul cu părul ei negru, se prinde cu unghiile roșii de mijlocul tău,stoarce picioarele tale de energie.
Luminile se arcuiesc, mașinile nu merg orizontal, strada șerpuiește, îî strigă numele.
Geamătul pierdut al nopții se ascunde în depărtări
O lumină surdă se ridică peste corpul tău
Strada își pune mâinile la ochi
Mirosul este apăsător.
Nu rămâne decât corpul tău-fetid, plin de sânge uscat, în care mintea încă mai scapără. Dar varul care acoperă privirile mele ascunde o nălucă ce își caută o nouă victimă în camera noastră.
0113
0
CP
