Bogdan Nicolae Groza

amestec de ironie si duiosie, de strigat si soapta, de gesturi neinteligibile pentru unii si foarte firesti, pentru altii, de altruism si un pic de nepasare, totodatam o umanitate traita si nu una pietrificata. Un text cu o savoare si un mesaj dureros de sincer care arata ca sensibilitatea artistica e calitatea principala a acestei poete.

De regula imobilismul guvernantilor la adresa diferitelor forme de protest e proverbiala. Nu isi misca \"fundurile\" decat cand situatia devine cu adevarat grava cand diverse televiziuni si organisme internationale sunt cu ochii pe noi si relateaza despre situatia aceasta. si chiar si atunci se actioneaza pripit, cu intarziere, precipitat, doar \"de ochii lumii\" pentru a scapa de criticile sau observatiile venite din afara. In realitate, in Romania nu se va intampla nimic. Sunt interese, si o stim bine cu totii, pentru a nu se descoperi \"cine a tras in noi dupa 22\". Nu se stie, sub caciula asta primitoare a cuvantului \"teroristi\" cine sunt cu adevarat cei care au dat ordine sa se traga, sau au participat direct la executarea oamenilor nevinovati. Se stie ca multi oameni de afaceri postdecembristi au fost dintre acei \"baieti destepti\" care au avut un rol sau altul la revolutie. Insa, fenomenul \"revolutionari \" a luat amploare, drepturile acordate acestora nu se limiteaza doar la reduceri de la abonamente de transport sau de la plata unor taxe si impozite, cum cred unii naivi, ci si la acordarea de terenuri, de sume viagere substantiale etc. De aici si interesul mare a unora care n-aveau nici o treaba cu revolutia, din localitati unde nu era urma de... militar sau terorist, dar, prin diverse manevre, au obtinut certificatul de revolutionar. e de inteles deci motivatia protestului. Procesele sunt blocate, revolutionari noi ies pe banda rulanta, legea privind lustratia s-a izbit de o opozitie dura de alti parlamentari (oare de ce?) si alte anomalii care te fac sa protestezi in vreun fel. Nu se va rezolva mare lucru nici de data asta, inertia va continua, va fi doar un \"deranj\" minor, o negociere, o mediatizare de cateva zile, si apoi gata, se va inchide subiectul undeva. Atata timp cat justitia e politizata, cat n-am vazut o arestare si o condamnare definitiva cu privare de libertate a vreunui demnitar, adica o normalizare a starii de a trai in romanica, e greu ca vor fi facute schimbari masive de personaje iar fosilele sa fie inlaturate. Reteaua e bine organizata si greu o mai poate sparge cineva din afara sistemului.
salut initiativa scriitorilor, unii au curajul de a se lupta cu morile de vant si de a le schimba cateodata sensul de rotatie, insa sunt usor sceptic de schimbarea in bine a celor expuse in text.
singura solutie, utopica, ar fi ca ori sa ne rasculam toti si sa strigam cu mic cu mare, cu prost sau cu destept, CAPUL LUI MOTOC VREM!, si gasim noi motoci peste tot, ori sa facem cu totii greva foamei. Nu o sa se schimbe mare lucru ca sintagma preferata a celor de la putere e \"nu ne pasa\"

umor si fantezie ...calculatoriceasca. Ritm, rima, poanta de la inceput pana la sfarsit, totul bine dozat pentru a descreti fruntile. Mie unul mi-a placut foarte mult

am recitit poema de cateva ori s-o patrund, pornind de la titlu. Si ma intrebam: unde e sizigia in poezia asta, daca ar fi sa luam exact definitia cuvantului sigizie:\" Poziție a Soarelui și a Lunii când cei doi aștri sunt în conjuncție sau în opoziție\" Dar cum dupa o prima si a doua lecturare n-am gasit legatura am mai citit de cateva ori si evrica :) iata ce am constatat: \"starea fatza catre fatza/tot ce-am lasat in urma se vindeca de noi\" iata sigizia si esenta poemului.
Inceputul candid, sacru aproape. Nici nu trebuie alibi in privirea copilului mut. El doar priveste, curios, asimiland pentru senzorului lui lipsa tacerea, care e frumoasa. Intr-o lume plina de zgomot, de tumult, de viteza, a sta o clipa si a savura linistea deplina e cel mai indicat lucru pentru a te relaxa.
versurile doi si trei sunt de o frumusete stranie. \"chihlimbarul ascuns în despărțitura dintre suflet și trup doare
când soarele triunghiular ne trage de marginea ființei\" Despartitura dintre suflet si trup. Locatia bine indicata si totusi greu de gasit. sufletul, localizat dupa diverse teorii ,fie langa inima, fie pe la creier, fie in stomac, e instabil, e... mutabil, e trubadur. nu=l poti fixa intr-un loc anume. Iar soarele triunghiular ne trage de marginea fiintei. soarele launtric, inima ( care seamana a triunghi, usor contorsionat) e cea care ne ne poate transmite diverse stari, de unde poate si durerea si extazul, si ameteala si euforia.
strofa a doua e interiorizata. M-am gandit mult ce sunt aceste \" două rânduri de haine/din care erupem în răstimpuri\" o fi cumva dualitatea bine-rau, lumina-intuneric, viata-moarte, sau liberul arbitru? si tind sa cred ca ori una dintre ele ori toate, pentru ca legi apoi versurile citate de \" spre cei ce fără atingere ne străbat
închinarea. ne sprijinim de lumină.\" Iata deci concluzia: cei ce fara atingere ne strabat inchinarea. Ingerii, sfintii, gandul indreptat spre rugaciune. Si impreuna cu aceste entitati ne putem sprijini de lumina, de cunoastere, de caldura, de protectie, de alegerea noastra in a ne \'imbraca la rastimpuri\' intr-o haina sau alta.
Obsesia lui \"aici\" indicand prezentul si locul. \"suntem aici/aici/aici/ in prag/\" adica vizibili, dureros de vizibili, \" in jurul mortii noastre circumcise\" singura certitudine a tot ce e viu in universul acesta. Moartea de care nu ne putem nicicum sustrage. Poate de aceea \"asteptam fara emfaza\' . Nu ai rost lamentariile, ripostele, \"fofilarile\" sa zic asa, pentru ca vrand-nevarnd va veni si acel moment cand vom trece peste pragul respectiv, si atunci poate \"va durea despartitura dintre suflet si trup\"
\"dincolo de impartiri e doar chipul...\" da, dupa ce ne impartim, ne faramitam, ne pierdem identitatea pamanteasca ramane ceva nealterabil facut \"dupa chipul si asemanarea noastra\".
Un text plin de simboluri religioase, astronomice, filosofice, imbinate intr-o poezie cu miez, cu imagini plastice foarte reusite si cu sensibilitate multa.

Lacatus Daniel, multumesc de trecerea si semnul tau si te mai astept pe la mine.

daca ma primiti si pe mine la sfatul inteleptilor vin si eu cu niste horinca de-a noastra si apoi se voroveste mai bine.
Fain dialogul si frumosi cei din poza.

se spune ca sufletul e un fel de abur, deci practic vrabia,desi moarta, se inalta totusi la cer. Uneori, in momentul \"trecerii dincolo\" se petrece o \"permutare\" a spiritului celui mort, se imbina cu aburii de ceai, fiind el insusi un abur si asa, se inalta, ajutandu-se unul pe altul, la cer.

Diana, onorat de vizita facuta si de comentariu. Uneori,da, trebuie sa adoptam tonuri grotesti pentru a vedea si alte forme a trairii. Te mai astept pe la mine.

Cezara, multumesc de trecere si de atentionare. Pesemne durerea de dinti pe care o am m+a facut sa scriu kenotal in loc de ketonal. :D Te mai astept pe la mine

niste porunci foarte greu de respectat, in loc de nici porunci...

un text cu valente multiple, care atrage prin contrarietate si varietatea trairilor. Inceputul: \"sunt o vietate foarte mică și rece\" e parca un strigat al unui Iov, constient de propria micime si raceala. Poate de aici si fuga spre \" primul comandament de lumina, (furnizoare de caldura) si prin desisuri acustice\" (ecouri ce razbat si strabat timpanul pana la exasperare, ca o chemare, ca o trecere peste un alt prag)
din strofa a doua e o alta derulare a evenimentelor. acel \"el ce nu intelege nimic din toate astea\" (adica din nevoia de a fugi spre lumina si de a trece prin desisuri acustice) vrea totul acum si aici, traind cu simturile la maxim fiecare pagina cu miros de carne alba. Insa, \"inainte de dragoste\" trebuie sa treaca si el printr-o purificare launtrica, printr-o scanare completa, si astfel cele \'zece porunci\" il vor face sa inteleaga neintelesul.
finalul e unul foarte izbutit si cu subtila profunzime. Le iau pe rand:
sa nu/te/ uiti, e cel mai important lucru, \"a (te) uita\" presupune deja o atrofiere a eului, ceea ce te depersonalizeaza;
sa nu /te/ratacesti. A rataci , cu dublu inteles: a te pierde intr-un loc anume sau a /ti pierde mintile. amandoua sunt de evitat. Ratacirea \"dorului de duca\" e buna doar atunci cand vrei sa te rupi de tot si de toate si sa nu-ti mai pese de nimic.
sa nu/te/ascunzi - adica sa fii sincer cu tine insuti, primo, si sa fii la vedere, sa fii pipaibil, simtibil, palpabil, secundo. Ocultarea, oricum ar fi ea, desi denota un mister, inspira si teama, de aceea porunca aceasta e, nu intamplator, a treia, cifra 3 fiind prin excelenta un numar mistic, sacru si... totodata ocult :)
sa nu/te/ pierzi - diferita un pic de ratacire, pt ca pierderea inseamna o renuntare la ceva, o rupere definitiva de la un anumit loc, si a te pierde inseamna a fi expus pericolelor.
sa nu/te/devorezi - iata o \"porunca\" interesanta. a te devora pt altul sau pt tine, a-ti mistui mintea cu ganduri devoratoare, inseamna a nu mai fi spontan, caci totul devine parca premeditat sau indelung analizat, si astfel \"taierea firului in patru\" nu e buna pentru celalalt si nici pentru tine.
sa nu/te/strivesti - vatamarea, de orice fel, facuta in mod voit, e condamnabila, te urateste, te face imperfect;
sa nu/te/distrugi- o alta latura a strivirii de orice fel, insa mai \"in tesut\" sa zic asa. Si cati oameni nu sunt distrusi, si ei n-o stiu, si cati oameni se distrug cu stiinta....
sa nu/te/dizolvi- ca altfel devii asimilat dar si asimilabil, edulcorabil su apoi uitabil
nici cealalta porunca, complementara cu cea de mai sus, nu trebuie sa o incalcam. sa nu/te/absorbi - inghitirea, absortia, mistuirea egoista, nu face altceva decat sa accentueze sentimentul instrainarii de sine
in fine, sa nu/te/ stingi/ are iar multiple intelesuri. sa fii cat de des poti vesel, viu, optimist
Nici porunci foarte greu de respectat inainte de dragoste. Insa dupa...
frumos text, care merita toata atentia.

1. trebuie facut ceva ca sa nu te deloghezi cand scrii direct pe site un comentariu ceva mai lung. Cand dau apoi \"trimite\" imi zice ca m-am delogat si trtebuie sa reiau uneori comentariu, fara aceeasi acuratete sau inspiratie, si de multe ori renunt sa mai recomentez respectivul text.
2. din cand in cand, cum bine sesiza cineva, se practica procedura \"plagiatului\' unor autori. Trebuie facut ceva pentru a se limita acest fenomen si plagiatorii sa fie pusi pe lista neagra, nu numai in spatiul virtual, de unde-si pot retrage textele, ci si pe \"paper\" in diverse ziare sau reviste. stiu ca propunerea asta e usor fantezista insa o supun atentiei si dezbaterii
In rest, sa auzim de bine

si inca ceva, asa ai vrut sa scrii wrold in loc de world?

nostima pooezie, George. m=a binedispus chiar daca tratezi un subiect ca sinugiderea. Motto-ul imi place enorm, si are atata adevar in el incat mai bine patraz secrete planurile mele, ca nu cumva Al de sus sa-mi dea planurile peste cap.
Mottoul iti apartine sau de unde e?
Sa ai si in 2008 inspiratie sugubeata :)
LA MULTI ANI!

sorine, indemnul tau e unul bun, insa daca se nasc si prozatori sau dramaturgi, cum trebuie sa fie. nesanatosi? :))
La multi ani@!

La multi ani! \"lumea facuta bulgaras de zapada\" frumos spus. Da, tu vrei o purificare a lumii petnru ca albul zapezii e culoarea neprihanirii.

revelionul fara sampanie nu exista

perfecta noapte lady pentru ca sa ai in jurul tau barbati inalti si reali
care sa te faca sa te simti regina, sa-ti deschida usi si inimi
si de fastaceala sa se impiedice neindemanatici

esti vie pana-ti amortesc umerii in rest petreci
unicitatea ta gratioasa ii atrage pe barbati infiorandu-si pielita de dorinta
unul duhnind a tigara isi pastreaza mucul in buzunar
zice ca-i poarta noroc si te priveste languros
gura lui stransa punga de suparare ca a fost refuzat
isi aminteste de gustul altor buze si se infurie

realitatea e ca de revelion toti barbatii au un brad in sufletul lor
pe care-l impodobesc cu globule, cadouri si sperante
insa carnea mea neteda si nezgariata de femei
nu ma iarta ca petrec si anul acesta de unul singur
desi am duble posibilitati de iesit in oras

stau acasa de la ora amiezii ferestrele mi le inchid infrigurat
e minus 5 grade si dupa inca u npahar de vin puterea ursului
vad lilieci si atarnand de candelabru
vad fata in iarba cantand din greiere
si, ametit ma dau cu after shave sa miros frumos
ca prima zi a noului an sa ma cred un barbat perfect
cu egoul meu masculin sa exist
si sa fac un revelion cu fetele de la play boy
care exista doar in imaginatia mea

un discurs confesiv, pe alocuri, un text de o stranie frumusete, un amestec de sacru si profan, de ludic si gravitate, de speranta si pesimism. De multe ori deschiderea spre lume, inseamna inchiderea spre tine.Or aici vad o deschidere si o inchidere, totodata.
am remarcat in mod deosebit: \"păi da, dumnezeu există, mereu vorbim de el, mereu scriem de el
e un subiect bun pentru scris, dumnezeu
un subiect bun pentru orice
dumnezeu te iubește
dumnezeul mă-ti nu vezi pe unde mergi
nu văd doamne
nu văd calea ta doamne
arată-te!\"
si ultima strofa.
Cele mentionate mai sus mi-au placut foarte mult,desi tot poemul e realizat cu grija, si care provoaca rezonante.
Un an nou plin de realizari si inspiratie.

tulburator poem. Hermeneutica lui e una vasta. Incerc sa descifrez sensurile de dincolo de cuvinte.
\"doamne, urc muntele de piatra/esti prea departe...\" o escaladare dificila a intelectului inspre teritorii neprietenoase, reci, dure. Cu cat escaladezi cu atat te indepartezi de destinatie. E dureroasa aceasta urcare anevoioasa care nu duce nicaieri.
In versurile urmatoare unesti elementele. Dumnezeu e carne, deci pamant, natura umana; gheata, structura minerala, apa,
\"simbol de pus sub haina\" adica un medalion, o cruciulita, un \"ceva\" nedefinit dar cu puteri miraculoase, ca o amuleta impotriva raului. Intrebarea din finalul primei strofe e una metafizica \"unde esti cand moare un om?\" Raspunsul nu-l gasesti, sau daca il gasesti nu=l intelegi, si de aci dubla amaraciune.
Plasarea schiurilor in poem e bine gandit. alunecarea pe zapada, la vale, iti goleste mintea de tot si te afunzi in meditatie, esti tu cu vantul, cu zapada, cu tine insuti, de aici si confesiunea \" Pe schiuri gata să pornească
prin păcate și colinde
cântam colinde și vara
cu atât mai mult acum când ne bate neaua-n ochi\"
Finalul e trist, tineretea curmata brusc, de neinteles. sufletul detasat de trup, in ascensiunea lui catre \"prima vizita in cer\' se racoreste i naripi de inger. trupul nu mai are importanta, suflarea ajunge inapoi la Creator. Unesti practic primul cuvant al poemei , \"doamne\" cu ultimul cuvant, aratand locul, \"domiciliul\" domnului \"cerul\" . e ca o intoarcere acasa a sufletului, ca o muzica ce il cheama inspre stele, si de aici gestul firesc pomenit in titlu, cel al \"muririi cu zambetul in gura\". Poate era mai indicat , \"zambetul pe buze\" dar tu stii cum ai dorit imaginea.
Per ansamblu , un text reusit cu imagini care, cel putin in mine, rezoneaza.

O rastignire simbolica, in care se inverseaza polii vietii. Aceasta cruce, care poate fi numai si numai a ta ( de unde si expresia: fiecare isi poarta propria cruce) e o cruce izbavitoare. asezandu+te de buna voie pe ea consimti la renuntarea la viata. De aici si \" eu nu mai astept pe nimeni\"
Finalul e unul cosmic. Prin sacrificiul tau existential, cerul agonizeaza si apoi inviind(u-te) se purifica si te purifica. Numai asa osmoza intre noi si creator poate fi completa